30 iunie 2010

Azi

Azi am intalnit o femeie. Genul de femeie puternica. Genul de femeie in care ma regasesc, aspir sa fiu si in care caut un model. Sa fim seriosi, cu totii cautam modele. De mici ne spunem ''hei! mi-as dori sa fiu ca x cand o sa fiu mare sau ca y''. Cu totii ne-am dorit, in copilarie sa fim un super-erou sau actorul nu stiu care...sau sa ne dorim sa facem diferite meserii. Foarte putini ajung ceea ce viseaza cand sunt mici, ceea ce este de admirat. Admir oamenii care stiu sa isi urmareasca un vis sau care stiu inca din timp care este scopul lor in viata. Spre exemplu nu cred ca l-as vedea pe Michael Jackson electrician sau pompier. Sau daca si-ar fi ales vreo meserie de genul asta sunt sigura ca ar fi facut-o intr-un mod cu totul special. Sau ar fi nefericit, pentru ca stie ca in el zace ceva special menit pentru cu totul altceva. Multi dintre noi, printre care si eu, simtim uneori sau ne roade ceva pe dinautru care ne transmite ca suntem facuti pentru altceva, poate ceva banal pentru unii sau chiar extravagant pentru altii, dar ce simtim, nu putem explica. Probabil in momentul ala apare nevoia de o schimbare.
De fapt vroiam sa punctez ca, fie fara voia noastra fie cu voia noastra, cautam modele. Azi am descoperit o femeie cu care probabil nu o sa ma mai intalnesc niciodata si care imi este total straina, dar care in 15 minute a reusit sa imi mareasca doza de incredere aproape de 90 %. Ceea ce nimeni nu prea reuseste, poate pentru ca nu ma cunoaste destul de mult. Si, sa fiu sincera, nici eu nu ma inteleg uneori :). La aceasta doamna am descoperit ce vreau sa am. Putere interioara, forta interioara, incredere, umor, puterea de a zambi, logica, rationament, istetime, agerime si senzatia pe care o lasi unora ca esti bine, ca esti ok si ca, ce nu te omoara, te face mai puternic/a. Majoritatea acestor calitati nu o sa apuc sa le dobandesc, dar sunt importante sa le avem, cel putin cate putin din fiecare. Inseamna sa ne mulam, sa ne adaptam.
Cred ca este important ca din cand in cand sa ne lasam vrajiti de cate o persoana care ne insufla calitati sau lucruri pozitive care sa ne lase cu o senzatie sau cu o doza de pozitivism. A nu se intelege sa ne indragostim. Desi nu ar fi rau celora care le lipseste :) Dar ar trebui sa ne lasam vrajiti din cand in cand si sa ne dam la o parte mastile cotidiene, sociale sau mai stiu eu ce fel de masti umane se nasc in noi.
So it's a kind of magic! ;)

03 iunie 2010

Adio galbiorul meu

Acum cateva luni sormea' a venit cu o pisicuta. La scurt timp tata a venit cu un motanel. Pentru pisicuta nu am gasit un nume,dar pe motanel l-am numit galben :). Stiu, suna ciudat, dar era funny. Saracutul era cam naiv, prostut, dar facea parte din farmecul lui.
Cand veneam acasa si il gaseam in mijlocul holului si ma intampina, mi se umplea sufletul de compasiune si bucurie. Era motanelul meu preferat. II placea sa il gadili pe burtica si sa il iei in brate sa il alinti. Imi tinea companie cand invatam...si mai tin minte ca atunci cand veneam acasa avea un mieunat ciudat prin care imi povestea ce a facut in ziua aia. Ce sa mai, era prietenul meu necuvantator, cel mai bun din cati am avut.
Din pacate aseara sormea a auzit niste caini in spatele blocului si s-a uitat pe geam. Imi este extrem de greu sa va spun ce s-a intamplat. Cert este ca micutul meu galbior nu mai este. Gata, s-a dus. Plang intr-una dupa el si sper sa imi treaca pt ca stiu ca ar fi vrut sa fiu vesela, asa cum eram noi doi in general. Nu pot sa va spun ce rau imi pare ca sormea a vazut totul, eu doar m-am speriat de felul in care a venit la mine si mi-a spus. A fost sfasietor.
Sunt sigura ca multi dintre voi aveti pe acasa un animalut. Nu conteaza ca este iguana,o pisicuta, un catel, un papagal, o sinsila...orice, sunt sigura ii iubiti si poate o sa ma intelegeti cand o sa ma mai vedeti cum vars cate o lacrima pentru galbiorul meu.
Iubiti-va prietenii necuvantatori. Au calitati mai nobile ca oamenii. Nu sunt perversi, rau intentionati, barfitori, egoisti.... pot devenii cei mai buni prieteni ai nostri. Nu iti cer socoteala pentru nimic, nu te judeca, nu te cearta si sunt acolo mereu cu ochii lor mari si asteapta sa le oferi dragoste si culdura, in schimb ei iti ofera fidelitate, un lucru greu de gasit in zilele de azi.
Repet, iubiti-va animalutele. Eu imi iau adio de la ghemotocul meu galben si sper sa fie bine acolo unde este. Te iubesc galbiorul meu.

P.S : cat de curand o sa pun si o poza cu el.