Acum cateva luni sormea' a venit cu o pisicuta. La scurt timp tata a venit cu un motanel. Pentru pisicuta nu am gasit un nume,dar pe motanel l-am numit galben :). Stiu, suna ciudat, dar era funny. Saracutul era cam naiv, prostut, dar facea parte din farmecul lui.
Cand veneam acasa si il gaseam in mijlocul holului si ma intampina, mi se umplea sufletul de compasiune si bucurie. Era motanelul meu preferat. II placea sa il gadili pe burtica si sa il iei in brate sa il alinti. Imi tinea companie cand invatam...si mai tin minte ca atunci cand veneam acasa avea un mieunat ciudat prin care imi povestea ce a facut in ziua aia. Ce sa mai, era prietenul meu necuvantator, cel mai bun din cati am avut.
Din pacate aseara sormea a auzit niste caini in spatele blocului si s-a uitat pe geam. Imi este extrem de greu sa va spun ce s-a intamplat. Cert este ca micutul meu galbior nu mai este. Gata, s-a dus. Plang intr-una dupa el si sper sa imi treaca pt ca stiu ca ar fi vrut sa fiu vesela, asa cum eram noi doi in general. Nu pot sa va spun ce rau imi pare ca sormea a vazut totul, eu doar m-am speriat de felul in care a venit la mine si mi-a spus. A fost sfasietor.
Sunt sigura ca multi dintre voi aveti pe acasa un animalut. Nu conteaza ca este iguana,o pisicuta, un catel, un papagal, o sinsila...orice, sunt sigura ii iubiti si poate o sa ma intelegeti cand o sa ma mai vedeti cum vars cate o lacrima pentru galbiorul meu.
Iubiti-va prietenii necuvantatori. Au calitati mai nobile ca oamenii. Nu sunt perversi, rau intentionati, barfitori, egoisti.... pot devenii cei mai buni prieteni ai nostri. Nu iti cer socoteala pentru nimic, nu te judeca, nu te cearta si sunt acolo mereu cu ochii lor mari si asteapta sa le oferi dragoste si culdura, in schimb ei iti ofera fidelitate, un lucru greu de gasit in zilele de azi.
Repet, iubiti-va animalutele. Eu imi iau adio de la ghemotocul meu galben si sper sa fie bine acolo unde este. Te iubesc galbiorul meu.
P.S : cat de curand o sa pun si o poza cu el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu