09 aprilie 2011

.... smthing

Cine sunt?... suma anilor mei, ca toti de altfel.... Incotro?... Nu stiu. Saptamana trecuta a fost una plina... Am adunat informatii... inca adun. Este bine ca am destui oameni pe langa mine care ... stau cu mine, ma sustin (am mai precizat asta :))... si care ma ajuta cu cate un sfat, o parere, un umar...
Mintea, sentimentele si sufletul imi sunt atacate de noi experiente... de noi decizii , faptul ca mi-am schmbat locul de munca, ca am facut o schimbare... a generat alte decizii si automat alte schimbari. Dar vad cu incredere toate astea ... pentru ca sigur m-as fi plafonat si nu as fii avut directie. Sau poate as fii avut dar foarte tarziu.
Cineva... o persoana pe care am vazut-o doar 5 min si cu are am discutat numai 3 minute... mi-a spus ca la 21 de ani nu poti sa gresesti... sau nu se pun. M-am lovit, cred, de anii 20 si tocmai acum realizez ca implica foarte multe lucruri pe care posibil sa le regret , sa le condimentez... sau sa imi placa, depinde... ideea e ca am ajuns la decizii ... decizii. Eu , care consideram ca m-am maturizat suficient cat sa nu ma las impresionata de perioada asta, eu care stiam ca , din punctul A ajungi in punctul B si in cazul in care ar aparea punctul C sau D as fii stiut ce sa fac.... eeeeeii... se pare ca m-am inselat .Axiomele , tangentele si ariile nu le-am luat in seama. Se pare ca nu suntem pregatiti niciodata pentru ecuatiile matematice care includ viata , iubirea, sentimentele, deciziile s.a.m.d...... NU exista nicio formula matematica sau ... whatever, care sa ne ofere un rezultat fara sa ne punem semne de intrebare.
Ideea e ca am nevoie de o schimbare... mi s-a spus ca vreau altceva. Oare????




04 aprilie 2011

new new me

Ok. In sfarsit scriu , ceea ce inseamna ca psihicul meu si-a mai revenit. Am fost foarte ocupata. Am terminat de vazut sezoanele din Dr. Who cu David Tennant si am cam fost in doliu pt ca este cel mai tare doctor who ever :) , mi-am dat demisia de la Mellon baaahhh :) si , desigur, m-am angajat altundeva. Asa ca normal ca am fost ocupata. A trebuit sa iau decizii, sa ma despart de oameni, sa ma imprietenesc cu alti oameni, sa invat lucruri noi, sa adaptez ce stiam cu ce invat acum. Si, cunoscandu-ma, sunt chiar mandra de mine , pentru ca m-am adaptat situatiilor din ultima luna si... e ok si stiu ca totul o sa fie bine, chiar daca acum imi este putin greu.
Ca si dr. who pot spune ca m-am regenerat. Am trecut mai departe. O sa imi fie un super dor de oamenii de la care am invatat multe, in urma carora m-am format si cu ocazia asta vreau sa le multumesc, chiar daca ei s-au schimbat in ultima vreme, si mi-as dori sa ma ierte daca vreodata chiar m-am comportat ca un copil rasfatat :). Ma bucur ca multa lume imi este alaturi, multi ma sustin, ma inteleg si imi ofera un umar.
Dar tot am un gol in stomac. Ma simt aruncata in viata si, ce-i drept, am multe planuri pentru ea..... dar cred ca viata are si mai multe pt mine :P. Momentan am pisicii mei care imi fac noptile mai usoare, il am pe Marius.... si in continuare sper ca totul sa fie bine. E totusi ciudat, si cred cu tarie ca orice reactie produce o alta reactie. Ca atunci cand te intorci in anul 1245 si calci pe un fluture si toata istoria omenirii se schimba. Ma refer la faptul ca de mica am intalnit tot felul de oameni care au aparut brusc in viata mea , dar care au disparut la fel brusc, si care m-au invatat multe si alaturi de care am ras mereu. Toate aceste intamplari au dus la ceea ce sunt eu acum. Sunt un pic cam sensibila, asta este defectul pe care il consider la mine cel mai..... nefolositor sa zic asa. Ma afecteaza sau imi ating coarda sensibila orice gest, grimasa, imagine, cuvant, comportament, semn, melodie, tragedie,situatie..... si ma consum mult sau fac mult zgomot pentru nimic din cauza lor. Imi raman multe intiparite in minte si ma jeneaza ca sa zic asa.... Trebuie sa ma tratez in sensul asta.
Oricum, ma bucur ca am scris in sfarsit pe bloguletul meu si sper sa incep sa il umplu iar cu ce umbla prin mintea mea ratacita mai mereu prin tara nimanui. Azi am vrut doar sa stie ca sunt alive, nu prea am avut inspiratie.

Kisses and hugs.



P.S : Mai jos va ofer o melodie care semnifica sarguinta, inceputul si sfarsitul.... desigur din dr. who, dar se poate aplica si pentru felul in care viata ni se desface in fata ochilor.

More kisses and hugs