Wonderland doesn't exist

Prima ciorba , un succes

2011-11-02T23:43:00.000-07:00

Printre realizarile mele , cum ar fi faptul ca m-am mutat singura, m-am inscris la facultate.. , se numara si prima mea ciorba de vita.
Da, stiu, suna destul de casnic .... dar nici nu stiti ce sentiment placut exista cand faci o CIORBA .... si vine cineva ( tester, prietenul meu ) si iti mananca 2 portii . Sigur a iesit usor acra, telina mai trebuia putin curatata de coaja , dar a mers, am facut ceva comestibil.

Dar din ciorba in ciorba o sa devin o ''ciorbara'' desavarsita.

Chiar cer prea mult?

2011-10-13T04:35:00.000-07:00

Hey! Avand in vedere ca am prins ceva mai multe zile libere , pe care le petrec cam singura, m-am gandit sa scriu ceva.
Eram in bucatarie, beam cafeaua si auzeam televizorul. Era lasat pe antena 3 si auzeam o tanti cum se plangea ca nu are cu ce sa isi trimita copilul la scoala , ca nu are lemne pentru iarna si ca incearca sa se imprumute de la primarie ... sau ceva de genul. M-am iritat un pic si am schimbat canalul la intamplare si ghici .. pe alt post eram anuntati ca de la anul se scumpeste electricitatea iar in aceasta iarna o sa platim mai mult la intretinere. Pe alt post era nu stiu ce sfant intr-un cosciug si erau multe babe pe acolo care aruncau cu tot felul de tzoale in directia lui ,pentru noroc sau treburi de genul. Intr-un final am nimerit pe un canal pe muzica si parca este mai bine.
Imi plac stirile si talk-show'urile, dar cele relevante . Ma mai uit pe BBC, CNN, Euronews ... este interesant, dar stirile noastre nu prea au impact asupra celor care ar trebui sa le ia in seama si nu fac decat sa provoace panica, teama, indoieli si depresie . Plus ca nu scot la iveala ce este logic dintr-o stire, scot numai incredibilul, fantasticul sau senzationalul ...... ....
In ultima saptamana (de cand sunt in concediu :p ) nu am vazut decat violuri, copii maltratati , oameni omorati prin cluburi, situatia din spitale praf , fiice de politicieni ofticate , scumpiri, someri, saracie, drumuri neasfaltate, clanuri, politicieni , bombe sexi care se cearta intre ele, bombe sexi pe la tribunal ca au condus fara permis, infrastructura proasta, emisiuni care fac de ras concurentii, nore pentru cine stie cine, copii aruncati la gunoi, copii care fumeaza si beau la indemnul parintilor, divorturi intre oameni politici sau vedete, nunti cu mare fast intre vedete , nasterea copiilor unor oameni normali sau care vor normalitate doar ca , din politete trebuie sa zambeasca la camera, barfe, jegul de pe strazi , politicieni-politisti-functionari-doctori-profesori corupti, am mai spus copii maltrati si batjocorati??... salarii derizorii , taieri salariare , taieri din pensie, mariri de preturi ..... si daca mai astept pana la stirile de la ora 5 lista poate continua.
Sunt doar cateva emisiuni care mai au o urma pozitiva, care nu este stresanta sau arata cu degetul si cu ''dovezi solide'' , cum spune reclama ,exact unde trebuie si parca ..... 0,01 la suta reusesc sa miste ceva. De ce nu aratam si oamenii de valoare ?De ce nu ii chemam in emisiuni?De ce nu aratam ce fac oamenii nostri de valoare?.... si cand spun valoare ma gandesc la perforamante. Performantele unor doctori, cantareti , actori , regizori, sportivi, scriitori, avocati , arhitecti etc .. care se pare ca sunt respectati si admirati in alte tari ....Mai exista vreun om de valoare prin tara? Probabil moare de foame ala care a mai ramas pe aici.
E trist si sunt frustrata ca traiesc aici . Vad jeg peste tot ...masini parcate aiurea, soferi care se bat , trecatori care se impiedica unii de ceilalti si apoi se cearta , gropi...... dar mai ales oameni tristi care merg cu capul in pamant, in drum spre munca sau spre casa.....altundeva nu au unde sa mearga.
Avem un relief extraordinar, avem mare , munte si o multime de pisaje , pe care daca le-am aranja un pic am avea de unde sa scoatem niste bani. Asa ar exista niste locuri de munca si ar veni oameni la noi in tara si ar spune -Wow!Mi-am petrecut vacanta in Romania. And i like it! Poate asa , venind alte culturi catre noi , alte opinii sau alt mod de a gandi , oamenii din tara noastra ar avea ceva mai multe pretentii de la tara si ar spune NU! atunci cand trebuie si ....s-ar mai dezmeticii. Stiu, cer mult.
Avem locuri unde am putea sa facem spectacole extraordinare . Ne putem folosi de actorii care mor si se ofilesc prin teatrele prafuite si uitate de timp. Stiu , cer prea mult.
Solutii exista , dar nu ai cu cine. Putem trai normal sau ca niste oameni normali dar , nu avem unde. Poate intr-o buna zi o sa se intample si asta. Chiar cer prea mult :) . Oricum prefer sa downloadez niste filme decat sa ma mai uit la tv. Tampeste daca este folosit in exces.

Dar, cer prea multe oricum.

Coming soon

2011-04-18T14:15:00.000-07:00

Observ ca de ceva vreme daca doar rumeg, tac si analizez, gandesc , am rabdare si astept... imi ies lucrurile asa cum imi doresc. De cateva saptamani am dat de niste situatii, de niste oameni, am intampinat experiente .. in urma carora daca taceam, sa mor de nu deveneam filosof. Imi vine sa imi rup gatul cand nu am rabdare sa se intample un lucru sau ceea ce imi doresc sa iasa. Nu stiu daca reusesc sa ma fac inteleasa, dar mereu m-am confruntat cu situatia asta vis-a-vis de mine. Am momente cand gandesc ca la 30 de ani si momente cand chiar imi confirm varsta. E ca atunci cand arunci undita in balta si trebuie sa astepti sa agate.... da tu nu! Tu agiti balta si ori pierzi momeala ori pestele.... sau ca atunci cand la sah ..... il tii pe adversar in sah si ...... te apuci sa muti pionii si nebunii in directii fara logica... doar pentru ca nu astepti si ai rabdare. Pe tema asta am pierdut mult teren saptamana trecuta... pot spune ca am facut multe prostii... care daca ma uit la concluzii sau la vocile tacute, sau la capetele intoarse, sau la urmele pe care le-am lasat , ma deprim si nu mai stiu ce sa cred, pe cine sa cred.. e totul pe dos.
Si iar las capul in jos. Repet, imi place sa stiu ca daca plec din punctul A ajung in punctul B. Dar am cam inceput sa imi pun la bataie spontenaitatea si ca sa pot uita ca trebuie sa las capul in jos ... am facut doar ce m-a taiat capul si mi-a placut :) . Am iesit in oras... mult.... m-am incojurat de prieteni, de sfaturi... dar m-am saturat de sfaturi si promit ca in curand o sa imi pun capul la loc si o sa fiu persoana cerebrala care ma stiam, fara ezitari si alte rahaturi.
Sper sa nu se inteleaga ca nu imi plac oamenii spontani sau situatiile spontane. Azi a fost seara spontana pentru mine. A iesit altfel de cat credeam si ma simt bine... ma simt aerisita. Dar obosesti sa tragi de o persoana si ea sa nu reactioneze... parca urci pe un munte cu un sac plin cu ceva ce tu consideri ca este important... dar de fapt nu este nimic acolo :-s....... am gresit sacul oare?... ideea este ca sacul m-a tentat... m-a vrajit..... m-a facut sa nu gandesc.... sa ma comport prosteste... sa imi ies din minti... sa ma ia valul.. sa urc muntele.
Jesuuus..... e greu. Vorba lui Piaf.... cu amintirile si suvenirurile mele imi fac un foc si o iau de la capat, o data cu amintirile si iubirile mele.

.... smthing

2011-04-09T06:51:00.000-07:00

Cine sunt?... suma anilor mei, ca toti de altfel.... Incotro?... Nu stiu. Saptamana trecuta a fost una plina... Am adunat informatii... inca adun. Este bine ca am destui oameni pe langa mine care ... stau cu mine, ma sustin (am mai precizat asta :))... si care ma ajuta cu cate un sfat, o parere, un umar...
Mintea, sentimentele si sufletul imi sunt atacate de noi experiente... de noi decizii , faptul ca mi-am schmbat locul de munca, ca am facut o schimbare... a generat alte decizii si automat alte schimbari. Dar vad cu incredere toate astea ... pentru ca sigur m-as fi plafonat si nu as fii avut directie. Sau poate as fii avut dar foarte tarziu.
Cineva... o persoana pe care am vazut-o doar 5 min si cu are am discutat numai 3 minute... mi-a spus ca la 21 de ani nu poti sa gresesti... sau nu se pun. M-am lovit, cred, de anii 20 si tocmai acum realizez ca implica foarte multe lucruri pe care posibil sa le regret , sa le condimentez... sau sa imi placa, depinde... ideea e ca am ajuns la decizii ... decizii. Eu , care consideram ca m-am maturizat suficient cat sa nu ma las impresionata de perioada asta, eu care stiam ca , din punctul A ajungi in punctul B si in cazul in care ar aparea punctul C sau D as fii stiut ce sa fac.... eeeeeii... se pare ca m-am inselat .Axiomele , tangentele si ariile nu le-am luat in seama. Se pare ca nu suntem pregatiti niciodata pentru ecuatiile matematice care includ viata , iubirea, sentimentele, deciziile s.a.m.d...... NU exista nicio formula matematica sau ... whatever, care sa ne ofere un rezultat fara sa ne punem semne de intrebare.
Ideea e ca am nevoie de o schimbare... mi s-a spus ca vreau altceva. Oare????

new new me

2011-04-04T14:44:00.000-07:00

Ok. In sfarsit scriu , ceea ce inseamna ca psihicul meu si-a mai revenit. Am fost foarte ocupata. Am terminat de vazut sezoanele din Dr. Who cu David Tennant si am cam fost in doliu pt ca este cel mai tare doctor who ever :) , mi-am dat demisia de la Mellon baaahhh :) si , desigur, m-am angajat altundeva. Asa ca normal ca am fost ocupata. A trebuit sa iau decizii, sa ma despart de oameni, sa ma imprietenesc cu alti oameni, sa invat lucruri noi, sa adaptez ce stiam cu ce invat acum. Si, cunoscandu-ma, sunt chiar mandra de mine , pentru ca m-am adaptat situatiilor din ultima luna si... e ok si stiu ca totul o sa fie bine, chiar daca acum imi este putin greu.
Ca si dr. who pot spune ca m-am regenerat. Am trecut mai departe. O sa imi fie un super dor de oamenii de la care am invatat multe, in urma carora m-am format si cu ocazia asta vreau sa le multumesc, chiar daca ei s-au schimbat in ultima vreme, si mi-as dori sa ma ierte daca vreodata chiar m-am comportat ca un copil rasfatat :). Ma bucur ca multa lume imi este alaturi, multi ma sustin, ma inteleg si imi ofera un umar.
Dar tot am un gol in stomac. Ma simt aruncata in viata si, ce-i drept, am multe planuri pentru ea..... dar cred ca viata are si mai multe pt mine :P. Momentan am pisicii mei care imi fac noptile mai usoare, il am pe Marius.... si in continuare sper ca totul sa fie bine. E totusi ciudat, si cred cu tarie ca orice reactie produce o alta reactie. Ca atunci cand te intorci in anul 1245 si calci pe un fluture si toata istoria omenirii se schimba. Ma refer la faptul ca de mica am intalnit tot felul de oameni care au aparut brusc in viata mea , dar care au disparut la fel brusc, si care m-au invatat multe si alaturi de care am ras mereu. Toate aceste intamplari au dus la ceea ce sunt eu acum. Sunt un pic cam sensibila, asta este defectul pe care il consider la mine cel mai..... nefolositor sa zic asa. Ma afecteaza sau imi ating coarda sensibila orice gest, grimasa, imagine, cuvant, comportament, semn, melodie, tragedie,situatie..... si ma consum mult sau fac mult zgomot pentru nimic din cauza lor. Imi raman multe intiparite in minte si ma jeneaza ca sa zic asa.... Trebuie sa ma tratez in sensul asta.
Oricum, ma bucur ca am scris in sfarsit pe bloguletul meu si sper sa incep sa il umplu iar cu ce umbla prin mintea mea ratacita mai mereu prin tara nimanui. Azi am vrut doar sa stie ca sunt alive, nu prea am avut inspiratie.

Kisses and hugs.

P.S : Mai jos va ofer o melodie care semnifica sarguinta, inceputul si sfarsitul.... desigur din dr. who, dar se poate aplica si pentru felul in care viata ni se desface in fata ochilor.

More kisses and hugs

www.thezeitgeistmovement.com

2011-01-17T11:41:00.000-08:00

Pobabil o sa credeti ca sunt o visatoare, ca sunt o tanara naiva, ca am aspiratii ce nu pot fi atinse,ca inca nu am mintea coapta.... sau chestii de genul spuse de batrani tinerilor. Nu ma prea intereseaza. Sunt convinsa ca mintea se coace o data cu experientele , dar imi doresc sa raman cu minimul de naivitate, pentru ca acel minim de naivitate iti da curaj, vointa si posibilitatea de a visa, de a-ti materializa visele.

Recent am vazut 2 filme documentar, Zeitgeist si Zeitgeist Addenum. Filme care au creat controverse, care incearca sa ne scoata un pic din aceleasi idei care ni se invart prin minte de cateva sute de ani. 4 ore in total de documentar, de informatii de care in proportie de 80 % nu am avut habar. Spre exemplu statul american investeste pentru "combaterea terorismului" , anual, 161 miliarde de dolari, pe cand pentru investigarea bolilor cardiovasculare se investesc 3 milioane de dolari, in conditiile in care, anual , 68 de americani mor din cauza "terorismului", iar 450.000 de oameni, din lume, mor din cauza bolilor de inima. Sa nu uitam ca "terorismul" a luat nastere o data cu World Trade Center, care din punctul meu de vedere , regizorii, merita un Oscar pentru cel mai bun scenariu si cele mai bune efecte speciale. Pentru ca , pentru cei care au organizat moartea atator oameni, nu este decat un motiv pentru a scoate profit din terorism.

Suntem cateva mii de persoane care si-au pus intrebarea 'De ce din populatia lumii, doar 1 % detin majoritatea averilor, marilor afaceri s.a.m.d, iar restul de 99 % trebuie sa traiasca cu un salariu mediu pe economie?" Restul milliardelor de ce nu isi pun intrebari de genul?? Pentru ca sunt controlati de religie, de frica inflatiei, a cresterii preturilor, a ratelor la banca, a dobanzilor, a razboielor..... a TERORISMULUI.

S-a vehiculat ideea ca, daca toata lumea si-ar achita datoriile, nu ar mai exista bani in circulatie. Oamenii raman pesimisti si la nivelul de primate in niste custi sociale , pusi sa munceasca, sa se uite la televizor la senzationale si la reality-showri, sa manance de la mc sau shaorma, sa isi cumpere tzoale facute pe vapor, (toate sunt confectionate in fabrici din tari sarace si vapoare) sa mearga la Costinesti , sa se imprumute si sa se imprumute si sa se imprumute, si sa isi cumpere masini pe care nu si le pot permite si sa spuna..... eu sunt implinit. Cei ce ne conduc din umbra, cei 0.05 %, ne conduc si ne indobitocesc sa nu fie nevoie sa ne punem intrebari, sa avem incredere in sistemul monetar si sa ramanem cu senzatia ca politicienii isi fac treaba si ca cineva se gandeste la binele oamenilor. Stiu ca suna ca teoria conspiratiei , dar asta este adevarul.

Cum va explicati ca impozitul pe venit este ilegal??? In primul rand este neconstitutional, amendamentul nu a fost votat de toate tarile, si s-a demonstrat, matematic, ca in lume, in jur de 35 % din salariu ne este luat ca impozit pe venit, asta inseamna, ca unii dintre noi, lucram 4 luni pe an doar ca sa se completeze aceasta taxa. Nu te poate obliga nimeni sa faci acest lucru si punct... pentru ca nu exista lege!!!!!!!!!!!!!!

Lista poate continua..... nu trebuie decat sa va uitati la Zeitgeist, la ambele parti. Nu v-ar placea o lume in care sa nu mai fie nevoie de bogati, saraci , clase sociale s.a.m.d? Nu v-ar placea sa nu mai fie nevoie sa folosim bani??? Nu v-ar placea ca toti sa folosim si sa facem ceea ce ne place? Sa exploram in loc sa ne uram, sa ne gandim un pic in loc sa tragem concluzii gresit, sa ne iubim in loc sa ne criticam si sa uram ??? Cand o sa ne trezim din hibernare? Creierul nostru hiberneaza acum datorita faptului ca aplecam urechea la toate rahaturile care ni se repeta de sute de ani. Haideti sa fim mai deschisi si sa aceeptam anumite idei care sar din tiparul conservator .

Just open ure eyes. World peace.

Marea ciuruiala

2011-01-06T12:49:00.000-08:00

"Ne-ati ciuruit/Ne-ati ucis viitorul copiilor nostri/ Libertate".

Asta scria pe tricoul domnului si mai ales eroului Adrian Sobaru. Sunt revoltata. Imi vine sa urlu. Sunt convinsa ca exista multi tati, poate chiar si mame , care ar fi in stare sa repete gestul domnului Sobaru. Singurii care mai pot salva din ceea ce mai numim Romania suntem noi. Noi tinerii. Noi tinerii ar trebui sa iesim in strada asa cum au facut-o parintii nostri si bunicii nostri. Le datoram acest gest, aceasta actiune, aceasta revolutie contemporana.

A existat o tentativa de revolta acum cateva luni, au iesit in strada decreteii, rusine noua tinerilor ca nu i-am sustinut. Ce a rezultat?... Cred ca atat de foame le era incat au ajuns sa danseze "Dansul pinguinului", poate daca eram noi tinerii acolo, nu se mai ajungea la dans, ci la strigate. Eu stateam acolo o saptamana intreaga. Dar nu, toata lumea hiberneaza intr-o mentalitate foarte departe de realitate.
De fapt, toata lumea stie sa stea prin tramvaie, pe la televizor, la o pauza de tigare si sa tipe revoltata ca nu sunt bani, ca se scumpesc toate, ca se taie din pensii, salarii, ajutoare s.a.m.d . Toata lumea stie sa dea din gura, dar nimeni nu se gandeste ca avem nevoie de stabilitate, ca avem nevoie de modernizare, ca este necesar sa se acorde atentie persoanelor cu dizabilitati, pensionarilor care ajung sa cerseasca, ca avem nevoie de infrastructura, de medicamente in spitale, ca trebuie sa ne pastram doctorii, asistentele si toate valorile care au ajuns fie sa cerseasca in alte tari sau au fost nevoite sa plece din tara pentru DECENTA. Nimeni nu cere lux,dar trebuie sa lasam tinerii care au ceva in cap sa inainteze, sa avanseze la putere si sa ii lasam sa faca ceva sa putem sa spunem din nou "Romania - granarul Europei" , "Romania - micul Paris", sa putem afirma cu toata gura traiesc in Romania. Si sa fim clari, nu ma refer la tineret de genul EBA, SIDA, SIFILIS sau GONOREEA sau mai stiu eu ce prescurtari cu diacritice.
Revin la gestul domnului Sobaru care am observat ca a miscat ceva, a miscat oameni in urma carora astept sa inalte fapte. Daca toti am iesi in strada, daca toti ne-am intalni in piata pentru a ne primi libertatea inapoi, pentru a ne salva de grijile de a doua zi, pentru a nu ne mai gandi la ce o sa mancam a doua zi, daca doar ne-am intalni, toti, acolo, sunt sigura ca o sa miscam si noi ceva. Nu se vrea decat scoli fara batai si manele, salarii pentru profesorii care chiar merita, o educatie a mentalitatii oamenilor sanatosi pentru oamenii care au dizabilitati, strazi fara gauri, salarii pentru doctori sa nu mai plece si sa nu mai fie nevoiti sa isi cumpere halate cu buzunare cat mai late, planuri bine puse la punct pentru agricultura, invatamant, industrie, turism...... Bani se gasesc. Dar nu inteleg de ce trebuie sa aiba Videanu ranch, adica ok, ai furat ca sa iti faci ranch, de ce trebuie sa mai furi????.... Oricum esti un dinozaur scarbos cu mintea unuia din neantherdal si oricum o sa mori..... cui ii lasi atatia km patrati de viloi????... Sa nu mai zic de altii. Dar stai omul din neantherdal a evoluat, un dinozaur scarbos ca Videanu & Co nu fac decat sa stagneze in frustrare. Nu stiam ca trebui sa fiu nepoata sau ruda lui nu stiu care ca sa ajung sa am prima de 100.000 de mii de euro cum a primit nu stiu ce director de la Distrigaz parca. Nu stiam ca daca ma nasc intr-o familie normala si sanatoasa trebuie sa duc o viata anormal de saraca si sa muncesc pentru ca directorul ala sa primeasca prima aia. Este scrabos.

Dupa atatia ani de la sacrificiul atator oameni de la revolutie, domnul Sobaru a facut cel mai auzit sacrificiu. Putea sa stea acasa cu copiii, dar nu. Pentru noi , tinerii mai mult, cel putin asa a punctat dansul, a facut gestul extrem pentru libertatea noastra. Cred ca ii datoram sa luptam mai departe pentru DECENTA.

Trag linie si o iau de la capat

2010-12-29T10:58:00.000-08:00

Trag linie anului 2010 si ghici ce...... am invatat foarte multe lucruri interesante si benefice pentru viitor. Ce am invatat? Ca nimeni nu imi citeste blogul si sunt foarte fericita, pt ca nu scriu pe tine sau el sau x sau y, sincer ma bucur pt ca scriu doar pentru mine si doar ce imi trece mie prin caaaaaap. Aici este locul unde sunt sincera cu mine si de unde imi raspund anumitor intrebari.

Buun. Am mai invatat ca oamenii raman oameni si nu poti sa ai incredere in nimeni. Dai de tot felul de oameni ciudati (bine, ciudatii imi plac) , mincinoasi, dereglati psihic, cu caracter urat, murdari, parsivi, cu tot felul de principii .. ma rog, de tot felul. Recunosc ca am dat si de oameni de la care am invatat multe si apreciez, pentru ca aceste invataminte le voi purta toata viata cu mine. Am invatat pentru Bac si l-am luat din prima. Am invatat ca sunt tanara si merit sa ma distrez si ca nu trebuie sa ratez nicio ocazie si nu o sa mai ratez pan' la batranete nici una. Mi-am dat seama ca nu mai trebuie sa ma enervez pentru orice om de cacat sau orice cacat. Am invatat ca tacerea este de aur. Am vazut multe fime marfa anul asta. Mi-au placut multe melodii ale anului 2010. Am facut multe boacane. Am ras mult anul asta. Am iesit cu capul sus din multe belele. Am inchis ochii multor situatii desi nu trebuia. A vorbit mult gura fara mine. M-am mai calmat. Iubesc mai mult. Ador mai mult. Sunt dispusa sa trec peste cadavre pentru ceea ce imi doresc. Am invatat sa ma respect mai mult. Imi tratez corpul ca pe un templu. Imi iubesc sufletul si ceea ce reprezinta el si ma bucur ca in el e loc decat de foarte putine persoane. Si cred ca m-am mai maturizat.

Asa ca din noul an ( ce kitchi suna ) o sa scanez fiecare persoana pana sa o judec. Nu o sa mai trec peste ceea ce cred doar ca sa menajez. O sa imi fac multi prieteni ciudati. O sa ascult. O sa diger. O sa rad . O sa caut comicul situatiei si o sa invat sa zic 'Si ce daca?'

Si ce daca maine o sa stau singura ca o FRAIERA pana la 9 seara la munca? Si ce daca tie nu iti plece de mine? Si ce daca nu ma ridic la nasul ala al tau sters de ma-ta pana la 25 de ani? Si ce daca nu scrie Berska pe eticheta bluzei mele? Si ce daca sunt inca agent? Si ce daca imi dau demisia? Si ce daca ai calcat peste mine? What comes around goes around. Si ce daca ai probleme? Nu pot sa stau dupa curul tau mereu. Si ce daca esti prost sau proasta? Ti-ai facut-o cu mana ta. Si ce daca? So what the fuck?

Anul asta , nou care vine, :))))) voi da de carnet, voi da la facultate, o sa imi pun aparat dentar, o sa imi iubesc pisicile, o sa iubesc si mai mult , o sa ascult si mai multa muzica, o sa citesc si mai mult, o sa ma uit la si mai multe filme si o sa ma pis pe toti sapatoriiiiiiii..... sau pe cei care nu ma inteleg.

In the end..... who the fuck is alice??????

What are friends for?

2010-11-13T03:24:00.001-08:00

De ceva vreme sunt geloasa ca nu am o cea mai buna prietena. Un cel mai bun prieten am ( iubitul meu:) ) , dar oricine are nevoie de un / o cea mai buna/ bun prieten/a in care sa isi verse sufletul. Acum nu mai sunt asa geloasa, pentru ca nu exista asa ceva. Exista doar oameni care te lasa sau carora le permiti sa iti intre in cele mai adanci ganduri si pareri dar care apoi te abandoneaza, te lasa pur si simplu singur. Genul acela de singuratate care te apasa si pe care o simti pana in varful degetelor. Nu mai cred in prietenii. Cred in Iuda si in sinonimul lui, tradarea.

Am invatat ca un prieten / a te asculta dar apoi te lasa sa dai din gura, te ajuta dar apoi te face sa ii ramai dator, il ajuti dar apoi te uita, iti spune sincer ce are spus dar apoi toata lumea stie ce are de spus, iti priveste chipul dar apoi se uita prin el, iti este prieten /a pana cand apare un tu upgradat.

Este foarte misto cand iti ajuti cel mai bun prieten dar uita sa iti dea telefon doar sa te intrebe ce mai faci. Se gandeste , poate ce mai faci, dar amana. Iti vede numarul in agenda telefonului, dar nu pe tine te cauta. Ramai doar o amintire pala.

Este foarte misto cand il / o suni dar se ajunge la o discutie de protocol, de fatada, de rutina, de '' hai sa vb sa nu zica, ca nu am vb''. Imi pare rau ca am dat de astfel de situatii si mai ales de investitia timpului, energiei si a sentimentelor, folosite degeaba. Corpul nostru are atata energie incat putem aprinde un bec. Avem in noi verbul ''a simti'', verb ce ne deosebeste de alte fiinte, verb ce ne da posibilitatea de a crea, lega, aprofunda. Suntem capabili sa simtim cele mai adanci si profunde sentimente. Dar nu suntem decat niste risipitori a sentimentelor, pentru ca nu stim sa le gestionam. Ar trebui sa existe un management al sentimentelor, pentru ca nu suntem in stare decat sa aruncam cu sentimente, de ura, de nervi, de prostie , de neintelegere...... ... .... ........ .

De ce cand apare un nou prieten in viata prietenului tau cel mai bun , te uita? Te da la o parte. Si, de ce unele prietenii , la distanta, rezista si trec proba timpului? De ce o prietenie se rezuma la '' - Imprumutama si pe mine cu 50 de mii.'' sau ''_Vino sa ma iei si pe mine cu masina.'' Sigur ai ajuns in situatia , care este atat de critica, incat tocmai atunci realizezi cine iti raspunde la telefon. Dar de ce doar atunci?

De fapt ce inseamna sa fii un bun prieten? Mai ales, de ce prieteniile sunt mai rare ca diamantele?

1 left 2 to go

2010-11-11T12:41:00.000-08:00

Dragii mei, datorita tehnologiei si prietenei mele Iulia, am reusit sa donez un motanel (foto 1 din postul anterior) care o sa plece sambata dupa-amiaza. Mai am o pisicuta (foto 2) si un motanel (foto 3). Chiar daca in poze, si mici fiind, par mai uratei, cand se fac mari se fac foarte foarte frumosi. Ca exemplu am pus poze cu Mitzi-Pitzi , care arata ca cel din poza 3. Asa ca, iubitori de animale, astept sa adoptati un pisoi.

VA pup.

CaT aleRt

2010-11-11T03:18:00.000-08:00

Dragii mei putini cititori, sunt DISPERATA!!!!!... Familia mea este iubitoare de animale, am fi in stare sa crestem si serpi daca ni s-ar parea noua ca exista ceva sentimente in sangele lor rece. In momentul de fata am un caine ( foarte batran ), un motan, 2 pisici, si trei pui de pisica. Dupa cum v-ati dat seama una dintre pisici a nascut. Am trei bile de blana cum s-ar traduce din a doua noastra limba, engleza. Buuun, problema mea este ca daca as avea curte i-as pastra pe toti, dar stau la bloc. Am noroc ca stau la parter si pisicile mari ies pe geam si se intorc doar ca sa mamance, sa se alinte si sa doarma. E oarecum ok sa imi vina, pe rand cate o pisica din cele trei pe geam, dar cand imi imaginez ca ar putea fi 6, deja, sincer, este prea mult.
Asa ca va rog, daca, cunoasteti persoane care ar putea sa adopte unul dintre micii mei pufosi m-ati face extrem de fericita, pt ca as stii ca ar ajunge sa aiba o viata frumoasa si linistita. Sau, daca stiti unde as mai putea sa mai las anunturi mi-ar face placere sa imi lasati un link sau un pont. Nu am inima sa ii las pe un camp sau sa fiu lasa si sa ii abandonez la un veterinar. Sunt prea draguti si deja isi contureaza fiecare personalitatea.
Va pupicesc.

Date whit THE VOTCA

2010-11-08T10:50:00.000-08:00

Ok, mi-au trecut piticii,am avut un exces de furie si de aia am spus ca nu o sa mai scriu nimic o perioada pe blog. Ma bucur enorm ca nu am scris nimic duminica dimineata, asa aveam initial de gand. Ma bucur pentru ca eram putin ametita si sigur as fi spus niste lucruri totaaaaaaaal ciudate, foarte ciudate, de genul : inghetata cu ciocolata si menta. De ce am fost ametita?... Am fost in oras. Ce mi-a provocat ameteala? Votca cu mere. BLEAH! Practic m-am fortat sa beau chestia aia, trebuia, am dat toti noroc si nah. Apoi ca sa mai uit de ''merele'' alea am zis, bah o bere sigur merge acum. Gresit, mai rau mi-a facut, dar eu cum nu ma pricep la treburi de genul, am luat o plasa de zile mari. Nu cred ca am avut momente de block-out dar important e ca am ajuns acasa safe.
A doua zi, the next day, a doua zi de dupa ''mere'' a fost cea mai crunta zi din viata mea, pe care sincer imi doresc sa o uit foarte curand, nu de alta dar daca ma gandesc parca am un deja-vu . A doua zi am vomitat mai intai ceva galben, mi s-a spus ca fierea (stiu ca e scarbos) ok, am zis na, ceva urmari tot trebuiau sa apara. Buun, mi-am facut un ceai, am zis ca merge, dar nu, nu a mers, am vomitat si ceaiul, roz la culoare (iar, stiu ca e scarbos).Buuuun. Am zis ca trebuie sa se termine pt ca nu mai am ce sa scot. Dar m-am inselat,chiar amarnic. A mai venit o tura si ultima de altfel. De data asta nu mai tin minte ce culoare a fost (norocul vostru).
Sa fiu sincera, vazand ca a venit si tura a treia, m-am cam speriat asa ca am apelat la cel mai apropiat expert. Deci, stateam ca o leguma in pat, am fost tratata cu o pastila, apoi cu cate un pahar cu apa adus din ora in ora la pat, apoi cu niste saratele, apoi in sfarsit am putut sa mananc niste paste calde si bune.
Ziua mea de luni, de munca, in tura de dimineata a fost crunta, parca zici ca am fost in fortele speciale si am avut o misiune grea, atat de tare ma dureau mintea si oasele. Acum sunt in afara oricarui pericol, dar imi pare rau pentru stomacul meu care saracul, chiar nu a avut nicio vina. Oricum experienta nu o sa se mai repete. NEVER!!!! Votca este dusmnanul meu oficial. Respect pentru cei care pot sa duca o astfel de intalnire.
Cam atat despre mica mea intalnire de gradul ..... 0 cu votca. Eu de fapt vroiam sa scriu despre Basescu cum arunca mingea in curtile a tot felul de personaje care, sustine dumnealui, au distrus sistemul de invatamant din Romanica, dar e mai fun cu votca :)))..... Va pup

Pe curand

2010-11-01T14:11:00.000-07:00

Ahh... inca o zi de luni dintr-o saptamana ce se preconizeaza a fi absolut mirifica. Am inceput sa dau bani de luni...cred. Asta daca se pun la socoteala banii care i-am dat pe medicamente, pe abonamentul la ratb si ce cheltuieli minore am mai avut. Deci oficial salariul meu,ma rog, ce a mai ramas din el, practic s-a dus. Inca unul dus pe apa sambetei. Dar asta este, banii sunt facuti sa circule si na.... nu ma plang, cum vin asa se duc. Nu-i nimic, mai vine unul :))) Sper sa am o saptamana buna chiar daca toate merg cam taras grabis asa, sunt sigura ca o sa am un weekend frumos totusi. Am observat ca imi duc viata numarand saptamanile. Spre ex ma gandesc luni fac aia, marti aia , miercuri trebuie sa ma duc acolo, joi boring day la munca, vineri trebuie sa vina weekend-ul si sambata si duminica mai fac ceva si gata sapt...

In sfarsit vroiam sa scriu si eu un post optimist.... cred ca primul funny si pozitiv dar nu.... nu o sa mai scriu nimic pe blog.... o sa imi fac alt blog, desi imi este greu sa ma despart de anumite postari... sau poate nu o sa mai scriu nimic o perioada.. nu stiu ma mai gandesc, dar dragul meu blog pesimist iti zic pe curand... sper in curand sa mai scriu ceva.

Saptamana autentica

2010-10-30T04:01:00.000-07:00

Pfff....ce sa mai zic? Nu mai zic nimic. Am avut o saptamana plina de invataminte, am tacut si am bagat la cap sau...nu am putut sa ma abtin si am aruncat cu vorbe uneori inutile si oarbe. Din nou vb despre proasta educatie a omului din Romania deci, si din jurul meu sau chiar al tau. Am fost in tura de dimineata sapt asta, deci am fost un pic nervoasa, dar am tacut si am observat modalitatile de autoaparare si supravietuire a cetateanului, pe un loc in tramvai, metrou, o bucata de paine, un leu, un job, mandrie, alter ego, un loc la coada.
Fiecare supravietuieste cum poate, tipa, jigneste, urla sau sta tacut in umbra, se foloseste de oameni, inteligenta sau relatii, face greva foamei,iese in strada sau se uita la meci, un talk show, o comedie. Saptamana trecuta a fost o comedie, viata politica este o comedie, tembelizorul sau baietii de la carciuma traiesc intr-o comedie, neagra uneori. La comedii trebuie sa radem, dar pe fata avem un rictus iar in sulfet avem numai sentimente invelite in ipsos. Deobicei ne axam pe piste false in sensul ca ne indragostim intr-un mod fals de oameni falsi doar pt ca ne este frica de falsa senzatie de singuratate. Muncim pt niste oameni falsi care ne vand sperante false, avem locuri de munca false unde ne comportam ca niste oameni cu opinii cand de fapt in capul nostru este un haos si un amalgam de idei false.
Nu mai gasim oameni autentici, sentimente autentice, ne este frica sa riscam un pic si sa avem pur si simplu rabdare sa ne vin randul sa fim autentici. Ar trebui facem lucrurile autentice care ne plac....sa ascultam muzica autentica, sa facem sport, sa radem autentic, sa fim fericiti autentici si sa ne inconjuram de oameni autentici.... dar nu, ne invelim cu toate cele de sus intr-un mod fals doar pt a ne mangaia subconsientul pe care il presupunem singurul sanatos ramas.
Asta pur si simplu am observat.... dar imi mai raman cateva ganduri bune pentru voi.May joy be with u.

Sa scriem corect

2010-10-07T12:10:00.000-07:00

Dragi bloggeri, sunt sigura ca multi dintre voi au intampinat dificultati gramaticale de-a lungul postarilor. Azi cineva mi-a atras atentia in mod pozitiv vis-a-vis de ''ii-uri''. Mai exact in legatura cu ''fi / fii'' sau ''vi / vii'' . Sunt sigura ca fiecare dintre noi si-a pus intrebari in legatura cu aceaste situatii. Unii au mers pe un singur ''i'' altii pe amandoi, probabil ca sa fie siguri. M-am interesat in stanga si dreapta si parerile sunt impartite asa ca am consultat netul :)...si am gasit niste statistici chiar interesante. Gasiti linkurile jos. Eu una chiar doresc sa vb corect si promit ca o sa imi cumpar un memorator :)...nu de alta dar multa vreme in loc mi-ar placea ziceam mi-ar place...deci e mai bine sa vb corect. ;)

http://dragos-serban.ro/cum-se-scrie-corect-sa-fi-sa-fii.html
http://faccevreau.blogspot.com/2007/08/stiti-sa-scriti.html

Stiu...

2010-10-04T13:54:00.000-07:00

Dea stiu, stiu, stiu. E trist pentru unii dar pentru mine nu. De ce? Pentru ca pe mine nu ma mai intereseaza, incepand chiar de azi. E bine sa nu iti pese, esti mai liber, mai pozitiv. Nu imi mai fac griji pentru ca stiu ca totul o sa fie bine, iar daca nu, oricum ajungem cu totii in acelasi loc sumbru si negru, desi sper sa fie alb..... cu verde, eu asa imi imaginez :P.
Nu mai acordati atentie unei fete de 20 de ani. Ce poate sa stie ea? E doar o pice. Imi place treaba cu subestimatul. Toate lucrurile, intr-un final se vor aseza pentru fiecare. Voi face un pas important si imi voi cere scuze. Si atat,nu voi da detalii...sunt prea obosita sa dau explicatii. Dar stai, nu mai mai intereseaza, ajung scuzele si atat. Stiu ele unde trebuie sa ajunga.
Mima, pisica mea ruseasca... ma rog rasei ii se spune Albastru de Rusia sau Chartreux, cand o cert ma ignora total, dar tot ea lasa de la ea si vine si ma iubeste inapoi. Sau cand sunt suparata si ma vede ca plang vine si sta langa mine si asteapta sa ma calmez, apoi sa o iau in brate. Vine la mine si ma trage de maneca si asteapta sa ma joc cu ea... sau cand e obosita vine si se cuibareste langa mine, mai ales noaptea cand doarme la capul meu...ca deh...de ce sa fie normala si sa stea langa mine, doarme deasupra capului. Ma rog, e foarte dulce, dar am observat ca se comporta foarte uman, mai ales prin cate a trecut, si ma iubeste. Si mai ales, indiferent de ce boacana ar face, tot o iubesc, mai mult de 30 de sec nu pot sa fiu supi pe ea. Asa ar trebui sa fim si noi. Sa lasam dracului ambitiile si nervii si sa fim mai intelegatori, ca nu putem sa iubim pe toata lumea. Pe Mima nu o intereseaza ca am bluza nu stiu cum sau ca imi sta parul nu stiu cum, sau ca sunt mica de statura sau prostii de genul, chestii care intereseaza mondenitatea sau lumea fustrata, ea doar ma iubeste si ma asculta si ma iarta. Cred ca de aia am ajuns sa am 6 pisici, 3 mari si 3 mici... si un caine (oricum aia mici ii dau unor oameni iubitori)... Dar important este ca am ce invata de la micutii mei, si voi la fel. Chiar m-am saturat de barfa si etichete si discriminari si priviri aiurea si snobisme. De azi o sa le evit, promit.
Acum ma bag la somn ca ma doare capul si mi-e lene sa continui...desi vroiam sa mai zic ceva..dar nu ma mai intereseaza, e si maine o zi. Good night.

natural blues

2010-09-30T08:25:00.000-07:00

Ok, in primul rand ar fii bine sa ascultati melodia pe care intr-un final am reusit sa o atasez. Este geniala, o stiu de mult, pentru ca de mica imi placeau personajele si tehnica desenului, ma fascinau. Dar, recent am auzit-o si chiar daca nu are decat 2 versuri, am realizat niste treburi care se intampla cu mine de cateva saptamani. Si dupa cum am mai scris si dupa cum m-a invatat pe mine cinevaaaaa..... trebuie sa tac, chiar daca in sinea mea nu sunt de acord cu o treaba, ca trebuie sa las de la mine, ca trebuie sa gandesc mai intai dar, dupa cum sunt eu purtata de sentimente.... Nu trebuie sa pun totul la suflet, nu exista o conspiratie impotriva mea, nu sunt maniaco-depresiva, sunt doar nostalgica, melancolica cu riscul de a ma pierde in propiile ganduri si, usor depresiva. Sunt de acord ca pun totul la suflet dar sunt rac si nu am ce face :)). Nu cred in zodii sau horoscop, dar am dat nas in nas cu caracteristicile zodiei mele si am ramas NUMB. Nu imi venea sa cred ca, caracteristicile zodiei rac imi vin ca niste pantofiori magici si perfecti. Cred ca sunt un rac veritabil. Dar lasand asta la o parte, ma irita faptul ca nu poti sa spui unui om verde-n fata nimic, risti ca interlocutorul tau sa se simta jicnit, sau tu sa fi barfit, sa fi lasat la o parte, sa fi sagetat din priviri, sa fi concediat, sa fi chiar tu jignit si te simti ca un rahat pur si simplu. Nu exista prieteni adevarati si punct. Ai sansa doar la unul singur intr-o singura viata. Nu toate persoanele care iti arunca o vb buna le si pasa de tine, nu oricine te sustine neaparat nu isi vede si interesul, nu neaparat cine iti arunca un zambet e si veritabil, nu oricne te asculta chiar te aude. Si da chestiile astea ma enerveaza. De azi nu mai am incredere in nimeni.In absolut nimeni si am decis sa nu ma mai deschid chiar in fata oricui pt ca alt cinevaaaaaaa....m-a invatat sa nu imi mai pun sufletul pe tava pt ca atunci as fi si mai vulnerabila si mi-ar fi exploate toate punctele slabe si ar fi folosite impotriva mea. In viata, ca si in meserie, trebuie sa furi, trebuie sa furi tehnici de supravietuire in viata. Pentru ca in fond si in definitiv fiecare este pentru el. Tu esti singurul, de fapt, eu sunt singura capabila sa imi asigur supravietuirea in multime, in razboi, in viata. Nimeni nu o sa imi dea o farfurie cu mancare, sau un pahar cu apa, sau un sfat sincer, sau un umar la nevoie, nimeni. Oamenii sunt asa de..... nu stiu, oameni. Mai bine ma uit la pisicutii mei nou-nascuti cum se joaca, sau la mima ( preferata mea) cum ma iubeste si ma sustine idiferent de starea mea, sau la mitzi-pitzi (motanul lu' tata) cum se alinta cu capul lui mare de leu sau la aia mica (mama nou-nascutilor, nu i-am gasit un nume, e nameless) cum se uita la mine stiind ca am avut o zi grea. De aia iubesc animalele mai mult ca oamenii. M-as intelege mai bine cu o vaca sau cu un delfin sau cu o girafa, sau pantera decat cu oamenii. Foarte greu gasesti oameni de calitate. Am gasit cativa dar si aia m-au dezamagit recent.
Asta e... thats the freaking life. O sa fiu mai atenta de acum inainte cu voi... specie umana ce sunteti. O sa imi pun masca de oameni de acum incolo cand va vad si gata :))))...sper sa nu mai fiu asa dezamagita. Totusi raman vreo 2- 3 persoane carora le multumesc ca exista. Punct.

Eva zilelor noastre

2010-09-24T14:01:00.000-07:00

Chiar daca primul a fost barbatul, dupa a urmat femeia. Barbatul si-a vazut de treaba lui dar femeia a trebuit sa muste din mar. El, barbatul, nu a vrut dar ea, femeia a trebuit sa il impinga de la spate si a muscat. Si uite asa s-a dus dracu' tot. Acum 2000 de ani era bine sa fii barbat, femeia lasa barbatul sa isi faca treaba...de barbat si ea isi vedea de ograda ei :P Acum, in zilele noastre, e tragic sa fii barbat. Nu mai vii cu trandafirul, vii cu portfofelul, nu mai vii cu calul, vii cu BMW-ul. Nu mai vii cu poezia, vii cu cartea de vizita sau cu '' -Hai fah in club! ''.
E trist. Barbatul zilelor noastre, dupa ce termina cu curvareala, trece la una singura si aia una singura ii pune capac. Misca ondulat din popo, da de doua ori din gene, baga doua replici entelegente si gata, e luat. Indiferent de fizic sau psihic sunt hipnotizati si renunta la tot. Isi pierd din fler, din mojo, din tot ce s-au chinuit sa construiasca din liceu. Sub nici o forma sa nu stai mai mult de vb cu vecina de la parter care a iesit din casa si vrea sa plece la munca (30 SEC). Sub nici o forma sa nu faci contact vizual cand esti la paine si tipa arata mai bine ca vecina de la parter(3 MIN). Sub nici o forma sa saluti vreo colega de la munca pe care tocmai ai vazut-o in aceesi sala de film. Sa nu te puna naiba sa te uiti dupa vreuna, indiferent de pozitia ta globala sau indiferent de pozitia respectivei.Poate sa fie in vreo cutie incuiata in beciul casei poporului. Nu conteaza. Vei fii oricum pus sa te gandesti la ce ai facut cateva zile. Doamne fereste sa fii la o tigare, in pauza de meci, munca, mancat, baut si sa fii cu vreuna. Orice prezenta feminina, de orice gen, varsta, inaltime, statut social prezinta un pericol de grad maxim. Situatii din care iesi cu par alb, nervi si te vei apuca si mai mult de fumat pt ca nici un motiv nu o sa o satisfaca, urmand celebrul botic, in urma caruia vei ceda. Si nu in ultimul rand, sa nu te puna dracu' sa iesi la o bere cu baietii fara ea, asta daca ai norocul asta. Si mai ales sa nu ragai, sa tragi vreo basina, sa iti lasi hainele aiurea, sa suni pe cineva, sa razi, sa plangi, sa vorbesti, sa respiri, sa te uiti la meci, sa faci glume, sa transpiri, sa citesti......sa....sa...sa..s........
E penibil dragelor. E mai mult ca penibil, este patetic. Nu sunt barbat dar, cu cea de langa tine trebuie sa fii fericit. Trebuie sa iti fie dor de ea, sa iesiti impreuna, sa mearga la meci cu tine dar,sa mergi si tu cu ea la concert. Sa fiti o echipa, sa radeti de aceesi oameni, lucruri, glume. Ea sa iti calce, tu sa ii spui multumesc, ea sa te adore tu sa ii spui ca o adori, ea sa te inteleaga, tu sa o accepti, sa fiti gelosi amandoi, dar cu prudenta si decenta, sa o lasi sa iasa in oras singura si tu sa ai incredere, sa te duci singur la bere si ea sa zica e ok. Sa zici azi nu si ea sa zica te las singur 3 ore. Stiu, e greu. Dar imi pare rau ca sunt situatii mai nefecite si exista o anume Eva care il pune pe Adam sa muste din mar. Lasa-l pe el sa decida. Si mai ales ma enerveaza ca femeile schimba barbatul in ceea ce isi doresc de fapt si nu au reusit sa gaseasca. Si daca, gasesc, parasesc incinta deja amenajata de ea.
Nu stiam despre ce sa scriu...dar mi-am dat seama ca femeile zilelor noastre sunt periculoase pt psihicul barbatului uneori chiar si asupra deciziilor lor.Cu acestea fiind spuse ....m-am gandit sa scriu despre asta....simple as that. :)))

Azi

2010-06-30T10:42:00.000-07:00

Azi am intalnit o femeie. Genul de femeie puternica. Genul de femeie in care ma regasesc, aspir sa fiu si in care caut un model. Sa fim seriosi, cu totii cautam modele. De mici ne spunem ''hei! mi-as dori sa fiu ca x cand o sa fiu mare sau ca y''. Cu totii ne-am dorit, in copilarie sa fim un super-erou sau actorul nu stiu care...sau sa ne dorim sa facem diferite meserii. Foarte putini ajung ceea ce viseaza cand sunt mici, ceea ce este de admirat. Admir oamenii care stiu sa isi urmareasca un vis sau care stiu inca din timp care este scopul lor in viata. Spre exemplu nu cred ca l-as vedea pe Michael Jackson electrician sau pompier. Sau daca si-ar fi ales vreo meserie de genul asta sunt sigura ca ar fi facut-o intr-un mod cu totul special. Sau ar fi nefericit, pentru ca stie ca in el zace ceva special menit pentru cu totul altceva. Multi dintre noi, printre care si eu, simtim uneori sau ne roade ceva pe dinautru care ne transmite ca suntem facuti pentru altceva, poate ceva banal pentru unii sau chiar extravagant pentru altii, dar ce simtim, nu putem explica. Probabil in momentul ala apare nevoia de o schimbare.
De fapt vroiam sa punctez ca, fie fara voia noastra fie cu voia noastra, cautam modele. Azi am descoperit o femeie cu care probabil nu o sa ma mai intalnesc niciodata si care imi este total straina, dar care in 15 minute a reusit sa imi mareasca doza de incredere aproape de 90 %. Ceea ce nimeni nu prea reuseste, poate pentru ca nu ma cunoaste destul de mult. Si, sa fiu sincera, nici eu nu ma inteleg uneori :). La aceasta doamna am descoperit ce vreau sa am. Putere interioara, forta interioara, incredere, umor, puterea de a zambi, logica, rationament, istetime, agerime si senzatia pe care o lasi unora ca esti bine, ca esti ok si ca, ce nu te omoara, te face mai puternic/a. Majoritatea acestor calitati nu o sa apuc sa le dobandesc, dar sunt importante sa le avem, cel putin cate putin din fiecare. Inseamna sa ne mulam, sa ne adaptam.
Cred ca este important ca din cand in cand sa ne lasam vrajiti de cate o persoana care ne insufla calitati sau lucruri pozitive care sa ne lase cu o senzatie sau cu o doza de pozitivism. A nu se intelege sa ne indragostim. Desi nu ar fi rau celora care le lipseste :) Dar ar trebui sa ne lasam vrajiti din cand in cand si sa ne dam la o parte mastile cotidiene, sociale sau mai stiu eu ce fel de masti umane se nasc in noi.
So it's a kind of magic! ;)

Adio galbiorul meu

2010-06-03T02:10:00.000-07:00

Acum cateva luni sormea' a venit cu o pisicuta. La scurt timp tata a venit cu un motanel. Pentru pisicuta nu am gasit un nume,dar pe motanel l-am numit galben :). Stiu, suna ciudat, dar era funny. Saracutul era cam naiv, prostut, dar facea parte din farmecul lui.
Cand veneam acasa si il gaseam in mijlocul holului si ma intampina, mi se umplea sufletul de compasiune si bucurie. Era motanelul meu preferat. II placea sa il gadili pe burtica si sa il iei in brate sa il alinti. Imi tinea companie cand invatam...si mai tin minte ca atunci cand veneam acasa avea un mieunat ciudat prin care imi povestea ce a facut in ziua aia. Ce sa mai, era prietenul meu necuvantator, cel mai bun din cati am avut.
Din pacate aseara sormea a auzit niste caini in spatele blocului si s-a uitat pe geam. Imi este extrem de greu sa va spun ce s-a intamplat. Cert este ca micutul meu galbior nu mai este. Gata, s-a dus. Plang intr-una dupa el si sper sa imi treaca pt ca stiu ca ar fi vrut sa fiu vesela, asa cum eram noi doi in general. Nu pot sa va spun ce rau imi pare ca sormea a vazut totul, eu doar m-am speriat de felul in care a venit la mine si mi-a spus. A fost sfasietor.
Sunt sigura ca multi dintre voi aveti pe acasa un animalut. Nu conteaza ca este iguana,o pisicuta, un catel, un papagal, o sinsila...orice, sunt sigura ii iubiti si poate o sa ma intelegeti cand o sa ma mai vedeti cum vars cate o lacrima pentru galbiorul meu.
Iubiti-va prietenii necuvantatori. Au calitati mai nobile ca oamenii. Nu sunt perversi, rau intentionati, barfitori, egoisti.... pot devenii cei mai buni prieteni ai nostri. Nu iti cer socoteala pentru nimic, nu te judeca, nu te cearta si sunt acolo mereu cu ochii lor mari si asteapta sa le oferi dragoste si culdura, in schimb ei iti ofera fidelitate, un lucru greu de gasit in zilele de azi.
Repet, iubiti-va animalutele. Eu imi iau adio de la ghemotocul meu galben si sper sa fie bine acolo unde este. Te iubesc galbiorul meu.

P.S : cat de curand o sa pun si o poza cu el.

The future

2010-06-01T15:43:00.000-07:00

Viitorul imi bate la usa ,imi spune...i-ati adio de la tot ce stii,fa loc urmatoarelor amintiri dulci-amarui. Tocmai ieri mi-au dat primele firicele ,suficiente cat sa imi inroseasca ochii ,de lacrimi. Au aparut in momentul in care inima s-a unit cu subconstientul meu si am realizat ce inseamna golul din stomac. Gol si senzatie pe care incerc sa o ghicesc de o saptamana. Senzatia familiara pe care am avut-o la primul careu din clasa 1,cand mi s-a strigat numele si nu am stiu ce se cere de la mine.
Acum o sa urmeze ultima strigare din cei 12 ani in care acea cladire, de pe acea strada, mi-a oferit amintiri dulci-amarui. Nu stiu ce vreau sa fac mai departe. O sa fiu doar eu cu viitorul. O entitate mai mult sau mai putin fericita pentru unii dintre noi, care este imprevizibila, care ne urmareste toata viata si care este speciala, tocmai pentru ca ne lasa pe noi sa alegem in ce calatorie vrem sa o luam cu noi.
Trebuie sa imi face bagajele si sa plec. Din pacate nu am o harta sau macar un indiciu despre ce va fi. Acest ''ce va fi'' ne va urmarii pana la ultima suflare a noastra, cand vom intalni urmatoare chemare...si ultima in cele din urma. Stim totusi ca trecutul va fi cu noi in prezent. Va fi ca un mic urmaritor ce o sa ne aduca aminte mereu ca trebuie sa luptam doar pentru a-l tine in viata. Cu el vom trai si din el vom invata.
Stiu ca am taiat prea adanc de la diagnosticul initial, dar am cam reusit sa imi vindec din cicatrici. Nu stiu de ce, dar ma simt mai jos ca niciodata. Doar singura pot sa ma adun de pe jos si imi inlocuiesc rictusul cu ceva autentic. Ma simt ca un stejar doborant de vant. Ironic, nu?

????? ??

2010-02-23T15:02:00.000-08:00

Am observat sa nu mai am posturi asa depresive. Ciudat. Firea mea este depresiva. Probabil pentru ca nu mai scriu asa des pe blog si nu imi mai pun atatea intrebari. Stii? E chiar terapeutic sa scrii pe blog,iti mai raspunzi la niste intrebari.
Off....am atatea de facut, atatea de pus la punct.....ca nu stiu de unde sa incep. Am observat ca traiesc din amintiri, la cum a fost, la ce a fost si ma deprim si nu inteleg niciodata de ce momentele fericite nu se pot repeta? Probabil pentru ca sunt unice??? :) Mai cad asa pe ganduri si visez cu ochii deschisi si ma gandesc la momentele cele mai frumoase din trecut. Am asa flash-uri. E chiar funny pentru ca ma mai surprind si nu imi vine sa cred ca, creierul uman poate sa iti arate niste imagini asa..... in plina zi.:))) Ma simt obosita. Nu stiu de ce. Si mai nou cred ca sunt ipohondra. Asta chiar te duce in mijlocul depresiei. Cred ca e boala depresiei insasi :)))))......damnn....... Adevarul e ca nu prea mai am motive sa rad si probabil de aceea.
AAAApropoooooo......nu stiti ultima barfa. Sunt Utilizator Al Limbii Romane Experimentat. Jesus. Va vine sa credeti la ce s-au gandit astia sa dam la BAC?La proba orala de la romana? Nu se mai dau note, se dau calificative MEDIU, AVANSAT, EXPERIMENTAT. Adica, daca stii sa ''citeste'' esti mediu, daca stii sa ''citeste'' fluent esti avansat coaie....:)))))) si lista continua.Probabil le-au inghetat creierele de tot alora de min. inv.
Deci....hai ca tre sa zic ceva si de ROmanica. Deci....cu zapezile, hai inteleg ca Vanghelie in sect 5 nu a semnat nici un contract cu vreo firma de dezapezire, dar in restul orasului??? Ca sa ajung cu trancavaiul 23 din Dristor pana in Rahova deobicei imi ia 35 de minute minim,dar cu zapezile am ajuns in 60-70 de min frate.
Buun...s-au topit zapezile,au venit ploile si topirea calotei glaciare din ROmanica. Dezastru. Trebuia sa imi pun cate 2 sosete sau sa imi pun cizme pan' la genunchi. Sa nu ma apuc sa zic de bietii si mult prea prostii soferi. Mai bine tac.
Acu'....parca parca, apare ceva soare. E doar o speranta. Sa vedem cu o sa fie zilele si sapt urmatoare. Pentru ca vreau sa merg la PESTE !!!!:)
Ok, ce sa mai zic. Am chef sa zic. AAAAAAA.....vai, tztztztztz, Esca si-a rupt piciorul si nu a mai fost vazuta la pupitru. Tztzt.Grav. Cum o fi fost prin Pro fara diva?Curioasa sunt.
Mmmmmmm...mi-e lene sa mai zic. Nu mai chef si mi-e ca o dau in penibil. Va dedic o mel misto. Sunt ciudata nu? Nici eu nu ma inteleg.

Kisses and sweet dreams. :*

NO titLe

2010-01-02T14:01:00.000-08:00

Chiar nu stiu ce titlu sa pun pentru primul post din 2010, mai ales ca nu am mai scris de nu stiu cand. M-am gandit acum vreo 2 luni sa imi pun fata noua la blog, dar de scris.....ciu ciuuuuu :). Vreau sa uit jegul mediatic de anul trecut, vreau sa trec cu vederea ca Base' o sa mai stea pe langa noi inca 5 ani (sa nu mai zic de madam' Udrea & Co.), nu vreau sa uit anul 2009 de tot, dar ultimele luni au fost prea pline de nimicuri si campanii.
Pe mine din pacate m-a prins 2010 in stare de convalescenta, dar am reusit sa fac un revelion frumusel, sper sa nu ma mai imbolnavesc pe anul asta, 7 zile am stat in pat daca va vine a crede. Nu intrati in panica, totul e bine acum :)).
Nu stiu voi, dar eu in acest an o sa trebuiasca sa termin liceul, sa intru la facultate, sa imi iau concediu la vara, sa ma simt cat mai bine ( sa nu care cumva sa ma prinda 2011 cu regrete sau in 2012, vreau sa vad daca au avut dreptate mayasii :)))). Mdaa....am prioritati decisive si importante pentru viitor, wish me luck.
In rest sper sa am timp sa mai scriu pe blog, saracu' e cam gol si singur in ultima vreme. Va sfatuiesc sa procedati la fel. LOts of kisssses and kissesss and hugs.

Pedigree de Bucuresti

2009-09-08T06:28:00.000-07:00

Nu. Nu o sa ma pun la mintea ta. Se spune ca tacerea este de aur. Unii inculti, daca te vad ca taci zic : ''Ahaaaaaaaaa!!!Se simte cu musca pe caciula!''. Daca tu asta crezi, chiar nu ai pus mana pe o carte in viata ta. Intradevar, sunt impulsiva si ma enervez repede. O sa corectez asta. Dar , chiar crezi ca nu am alte prioritati, decat sa stau sa barfesc si sa mananc de cur alte persoane???? (vai!am folosit cuvantul ''cur'', recomand celor sensibili sa nu citeasca acest post). Daca eu stau si fac cele mentionate mai sus, cu ce ma aleg? Mie ce imi iese la faza asta??Serios acum?
Ghici ce?! Dupa ce termin liceul, o sa stiu sa vorbesc corect, o sa stiu cand sa folosesc pluralul si singularul. Tu? Pai o sa fi un ratat inconjurat de alti ratati, o sa iti miroasa picioarele, nu o sa stii sa interpretezi un contract, o scrisoare, o atentie, o observati s.a.m.d
Nu ma intereseaza parerea voastra vis-a-vis de mine. Daca nu ai tupeul sau bunul simt sa imi spui ce ai pe suflet sau ce te deranjeaza in ceea ce ma priveste, atunci ramai sufocat pe la colturi, barfind.
Nu ma refer la o persoana anume sau la un anumit grup. Ma refer la prostie in general si la oameni care vin Capitala Visurilor sa isi faca pedigree de Bucuresti. Ca de, tre' sa aiba ce vorbi localitatea despre tine. In rest, iti urez noroc in ceea ce faci si in ceea ce crezi. :D M-ai inteles?

Punct, si de la capat!

2009-08-11T06:43:00.000-07:00

Observ ca, in ultimul post am fost cam....plina de nervi si fustrari,manie...am spus multe lucruri pe care nu le-am gandit, digerat. Asta e. Nu imi pare rau pentru nimic din ce am zis sau din ce am facut, din toate punctele de vedere.
Mai am cateva zile de concediu. Am fost acolo unde imi place mie cel mai mult, si, desigur, acolo unde m-am indragostit. Pot spune ca dupa aceste zile libere am devenit mai inteleapta, mi-am aranjat ceva sertare din cap, m-am odihnit, am fixat niste ganduri ce imi zburau hai-hui prin cap, m-am calmat. Corpul meu s-a odihnit, nervii mei s-au mai potolit (he, ce rima a iesit). E bine.
Totusi numar zilele....numar zilele pana cand o voi lua de la capat. Sper sa fie un inceput bun: incep iar lucrul, incepe scoala, vine Bacul, facultatea. Un nou inceput.
Sper sa am timp sa reflectez si sa iau lucrurile asa cum sunt. Sper sa fiu mai calma. Trebuie sa recunoastem, sunt capoasa si repezita =))).... Capoasa voi fi mereu, cred. Dar voi lua totul in ordine, in functie de prioritati si de sentimentele mele.
Sunt constienta ca eu poate mi-am schimbat gandurile si/sau anumite opinii, dar cand ma voi intoarce in praful cotidian, voi observa ca totul este la locul lui si trebuie pur si simplu sa inteleg ca fiecare lucru are un sens si un loc....si gata. Fara sa ma gandesc foarte mult. :D
Romanii sunt tot romani, indiferent de locul unde isi petrec vacanta. Romanii stiu sa isi lase amprenta acolo unde merg, stiu sa se faca iubiti sau de respins. Importanta este educatia si cu asta o sa traiesc toata viata. Daca ma-ta nu te-a invatat sa nu arunci pe jos, problema ta, sau daca nu te-a invatat sa treci pe culoarea verde a semaforului, e viata ta.
So wish me a good begining for the next 12 month's. :D:D:D

Nu stiu

2009-07-23T16:08:00.000-07:00

Nu stiu ce vreau sa scriu sau despre ce vreau sa scriu. De foarte multe ori am vrut sa scriu, sa ma eliberez. S-au adunat multe. Foarte multe. Observ ca n-am mai scris nimic de la moartea si memorialul lui Michael. Probabil acolo am spus ce am avut de spus si nimic nu ma mai interesa sa apara pe blogul meu, pana acum.
Ma dezgusta tot ce exista pe canalele tv din Romania, ma dezgusta fufele venite de la coada vacii,venite sa agate cate un mosulet si desigur, sa fie plimbate si intretinute. Am vazut ca unele mai muncesc de fatada. Eh, ce sa le faci. Ma dezgusta barfa si degetul aratat catre persoana pe care chiar o barfesti, ma dezgusta ca te-ai nascut prost si nu poti sa te opresti un pic sa reflectezi, sa fi corect. Ma dezgusta locul meu de munca. Este plin de oameni care nu iti urmaresc decat fundul, ti-l urmaresc sa te barfeasca sau sa ti-l barfeasca. Exista si exeptii, prea putine daca ma intrebati. Dar se pare ca nu ma incadrez in majoritatea grupurilor, grupuletelor, care nu le convine adevarul in fata. Daca spui adevarul intr-o maniera diplomata sau daca atragi atentia cuiva in aceeasi maniera, nu e bine. Daca esti nesimtit si il spui, pe el adevarul, direct verde in fata, nu e bine. Nu se suporta adevarul , ce mai. Suntem atat de speciali si atat de crescuti in puf incat nu il suportam. Este prea dur. Ma nene parca a-ti fi niste virgini ai adevarului.
Mie cel putin, daca ai stii sa imi vb ca un om, as intelege ce te deranjeaza, ce nu iti convine, unde am gresit. Dar mie nu prea mi se spune adevarul, sau daca mi se spune, mi se spune pe jumatate. Pentru ca, va zic eu , sunt prea mica sa il aflu, sa il suport sau sa il inteleg. Sunteti prea imbecili si obsedati incat nu puteti sa treceti peste faptul ca ma doare undeva de ce credeti , sunteti atat de coplesiti de o pustoatca care culmea, isi castiga banii singura si are un succes destul de consistent pe plan profesional???????????.....hai sa nu ii spunem succes, reusita sau realizare.
E micuta si nu poate, e asa si asa si pe dincolo.....asa si? Nu aveti alte probleme mai grave pe acasa???....sau prin curte??...Nu aveti de cules o rosie, un morcov, o ceapa???????
Am fost atat de barfita, atat de mintita...atat de dezamagita incat numai pot. Pana si cele mai de incredere si mai solide persoane din viata mea au cazut si numai reprezinta nici un interes pt mine. Pana si familia m-a dezamagit. Mai bine nu venea luna iulie. Este o luna de cacat si as vrea sa se sara. Am avut cea mai mare cearta din relatia mea de pana acum, am implinit 19 ani de existenta, ani care as fi vrut sa se opreasca la 8, m-au dezamgit oameni, a venit caldura de in fiecare zi mi-e rau.
Intr-un final nu stiu ce veau de la mine, de la voi. De fapt de la voi nu mai vreau nimic. Am o mana de prieteni care ma mai intreaba ce fac si daca sunt ok. Atat, si cu asta ma multumesc in fiecare zi. Totusi imi pare rau ca imi deschid sufletul in fata unora, sau ei si-l deschid in fata mea, dar pana la urma te lasa....pur si simplu te lasa. Vrei sa fi pt ei, dar ei..sunt pt ei. In rest, stati voi acolo unde stati, adica pe nimic, ca eu deabea imi fac viitorul si stiu cum vreau sa fie si o sa fac tot posibilul sa fie asa. Voi?...rad de voi, voi l-ati ratat.

SMILE

2009-07-08T04:44:00.000-07:00

Am asistat la cea mai grandioasa ceremonie posibila, in numele unui rege cu sufletul de o fragilitate si bunatate cum rar vezi la un om. De fapt asa ceva nu cred ca am vazut in privirea unui om. Nu am vazut nici macar o incruntare, am vazut numai..... priviri de bucurie, de mirare, de frica uneori, de iubire.
Michael Jackson a fost creat pentru a emana iubire, pentru a transminte pace, pentru a ne uni, pentru a lasa diferentele sa nu ne mai umple gandurile. A umplut stadioane cu tot felul de oameni, mai mici, mai mari, a umplut golurile din sufletele noastre, ne-a invatat sa zambim, sa ne golim mintea atunci cand ascultam versurile lui, ne-a invatat sa fim duri prin suflet, prin originalitate, prin ambitie, muzica si dans si nu prin batai, injuraturi, intimidari sau alte forme de violenta. Ne-a facut sa ne simtim unici. A cantat pentru fiecare om in parte. A compus pentru noi, a dansat pentru noi, a iubit pentru noi, a facut din senzational o opera de arta pentru noi, a suferit singur si a emanat iubire cu noi si prin noi. Tot ce a vrut pentru el a fost sa isi regaseasca copilaria si sa se bucure de copiii lui.
Acum ca el a trecut de partea cealalta, in fiecare colt al lumii i se aude vocea. Ieri dupa memorial am iesit in fata blocului si m-am asezat pe scari, au trecut 2 masini la intervale diferite si ghiciti ce?...se auzea muzica lui. In diferite parti ale lumii se aduna lumea in grupuri mai mici sau mai mari si ii asculta muzica si danseaza. A unit cand a trait si uneste acum..mai mult ca niciodata. Nu mai este cu trupul, dar vocea si sufletul rasuna de peste tot. Azi eram in pat, se auzea muzica lui de etajele superioare si m-am pus pe scaun si am inceput sa scriu. Aveam nevoie. M-am saturat sa plang. Probabil s-a saturat sa il plangem. Nu e de mirare ca melodia lui preferata a fost Smile. Vrea sa isi aduca aminte de noi zambind, vrea sa ne vada fericiti de averea pe care ne-a lasat-o.
In Germania, s-au adunat fani intr-o sala de sport si s-au uitat la ceremonie pe niste monitoare suspendate, o reporterita a intrebat o fata: De ce sunteti aici?..a raspuns : Nu vrem sa fim singuri!
Carcotasii spun ca atunci cand era in viata de ce nu l-am apreciat asa ca acum? Si de ce ii ascultam muzica acum mai mult ca niciodata, cand numai e? ... nu am raspuns pentru intrebarile astea. Probabil avem nevoie de el, probabil nu gaseam aceleasi cuvinte pentru el cand era in viata, pentru ca stiam ca este acolo si ne simte, si invers. Sunt curioasa cat se va auzi muzica lui. Sunt curioasa cum vom trce peste faptul ca numai e. Eu nu cred ca vom trece peste asta. Prea brusc, prea devreme. Ma bucur ca a fost fericit in ultimele zile de viata. Pe scena. Locul unde nimeni nu ii spunea ce sa faca, locul unde era liber, locul unde era el asa cum se prezenta, nu cum il prezenta media.
Unii nu au stiu sa il aprecieze cand era in viata, nici cand a murit. Iar la ceremonie tatal sau era numai intr-un zambet, mai si mesteca guma. Altii numai stiau ce sa zica. Altii au zis ca se petrec lucruri mai importante in lume. Tocmai s-a scris istoria!
Deabea astept sa le povestesc copiilor mei despre el si sa le arat muzica lui. Asta ar trebui sa facem toti. Ii datoram sa il ducem mai departe pentru ca nimeni nu o sa il egaleze. Unul ca el nu o sa se mai nasca niciodata. Asa ca iubiti-l cum nu l-ati mai iubit niciodata, dar in timpul asta..... zambiti.

what about us?

2009-06-26T13:00:00.001-07:00

Ok. Nu vrea sa scriu un post despre cat de tare a fost, ce geniu a fost, cate a facut s.a.m.d. De asta vor avea grija televiziunile, utube, ziarele. Eu refuz sa cred ca a murit. Nu am avut timp nici macar sa imi iau ramas-bun, sau invers. Cel putin la Freddie Mercury, publicul a avut timp sa se obisnuiasca cu gandul ca nu o sa mai fie.... si el la fel, si-a luat ramas-bun in videoclipul postat anterior.
Sunt sigura ca atunci cand s-a intalnit cu Dumnezeu, i s-a infatisat asa cum s-a nascut el. Nu cum si-a mutilat fata, nu cum a vrut sa demosntreze prin propiul chip, ca diferentele de culoare nu ar trebui sa existe, nu cum si-a operatul nasul doar pt ca faceau fratii lui misto de el. Nu. Sunt sigura ca acum a inteles. Sunt sigura ca ii pare rau acum si daca i s-ar fi dat o a doua sansa, nu s-ar fi operat. De ce? Pentru noi. Acum ne vede, ne simte si isi da seama ca mai avea ceva de daruit. Pentru noi.
Imi aduc aminte ca parintii mei ca sa adorm, imi puneau Queen sau Michael. Pt ca eram prea mica ca sa tin minte, cand ascult o mel cu Michael sau Freddie, imi aduc aminte de niste momente speciale. Probabil subconstientul meu a memorat acele momente si le tine ascunse undeva intr-un sertarel. Probabil si de aceea am momente de deja-vu :D.
Imi aduc aminte cum stateam cu sormea' pe canapeaua din sufragerie si ne uitam la casetele cu el, de la concertele din Romania. In momentele acelea era liniste totala in casa, numai vocea lui se auzea. Cu totii am crescut cu el, si el cu noi. Cu totii simtim un gol in stomac cand ii pomenim numele sau cand auzim o melodie cu el. Sa stii ca nu mai e acolo, in lume, pazit si ascuns... asa cum era el. Sa stii ca nu mai exista.... e ceva ce am prins. Generatiile 80'-90' au prins si pierdut o legenda. Iar cei care deabea fac ochi se vor uita la documentare, la vh1, pe utube, vor asculta melodiile lui,si se vor intreba, oare cum a fost?Sa existe, sa fie, sa il vezi?
Realizati ca muzica lui este vesnica? Liniile lui melodice, beatul lui celebru, miscarile lui, sunt preluate de mai toti. Dansatori, formatii, cantareti. Cred ca in majoritatea melodiilor de azi regasim si un pic din el. A lasat o amprenta prea mare ca sa nu il pomenim generatiilor viitoare.
Sincer acum , a murit ca fraerul.....si prea brusc. Oricum, sa il iubim a fost usor, dar sa il uitam este imposibil.
O ultima intrebare am pt el? What about us?

Satucul nostru :)

2009-06-24T14:23:00.000-07:00

Ok. In ultimele ore am auzit de la vreo 5 persoane ceva de genu : ''Esti prea mica sa intelegi!'', '' Asta mica.'', ''M-am sacrificat pt asta mica.'' (ppffff..... bey placinta, stiu ca esti sclava, dar nici chiar asa). Multi au zis ca sunt complexata, altii ca ma atac. Se vede, la unii, mentalitatea de 1930. Dar asta e, cainii latra si caravana trece. ;). Sunt destui care ma trateaza cu maturitate. In fine, vroiam sa vb despre locul care mi-a mancat nervii timp de 11, aproape 12 luni. Este dragutz, plin de oameni culti, smecheri, manelari, pitipoance, tarani, sefi, subalterni, baieti de la IT, victime ale modei, emo, oameni veseli (vesnic, nu stiu cum reusesc) ,tristi, melancolici, nebuni (la propiu), slabi, grasi, bruneti, greci, italieni, tanti Tanta, tineri, batrani, studenti, elevi (ma rog, eleva), oameni casatoriti, cu copii acasa, barbati mascati in femei, gay, inalti , scunzi, isterici, vechi, noi, urati, frumosi, intarziati, mereu la timp (dar si primii care pleaca), fustrati, indragostiti, neintelesi (sau oameni pe care tu nu poti sa ii intelegi), sifoane, bloggeri, carcotasi, seriosi, mai putin seriosi... si multi alti oameni, pe care mi-e lene sa ii cataloghez sau ma rog...sa le gasesc o descriere.
Cu totii vietuim in fiecare zi, 6-8 ore pe zi. Familie nu pot sa zic ca suntem... suntem ... un satuc. Ne vedem in fiecare zi ( mai putin duminica, sau ocazional), manacam unii cu altii, iesim in pauza si socializam, ne barfim, ne sustinem, ne ajutam, ne uram, ne spunem of-ul, ne mancam de cur, ne sfatuim, iesim impreuna, ne facem cadouri, ne pare rau cand mai pleaca cate unu', ne uitam ciudat la unu' nou. Practic vietuim impreuna. Ca intr-o societate. Regasim drame otv-iste, stiri de ora ceaiului la englezi, nepotisme, manevre, glume si pamflete, talk-show.......
Imi pare rau ca unii nu inteleg asta. Si considera ca ce este vechi devine uzat, ce este nou este mult mai bun, argumentele tale sunt mai proaste decat ale sifoanelor bine pozitionate s.a.m.d
Curand va veni si realitatea.... prea se sta intr-un permanent basm si ignoranta totala. So.... asta e. This are the day's of our lives.

Dream on

2009-06-22T11:31:00.000-07:00

Am gasit o melodie frumoasa. O melodie pe care mi-ar placea sa o ascult cu prietenii la o bere :D, sau pe un sezlong undeva la mare, cu prietenii :D. Nu am mai scris de mult. Nu prea am avut inspiratie. Sau de fapt as fi vrut sa impartasesc niste ganduri...dar as fi jignit multa lume. Si doar am zis ca o sa invat sa tac. Bine, m-a mai luat gura pe dinainte, dar ma bucur ca m-am abtinut de la anumite ganduri. Desi nu ar mai trebui sa menajez pe nimeni, atata vreme cat vad in jurul meu numai oameni care incep incet, incet sa isi arate fata. Dar asta e viata, n-ai ce face, esti in motoreta cu atas ;).
A venit vara, am trecut clasa, la anu' pe vremea asta voi avea emotii si voi da Bacul. Peste ceva vreme voi implini niste anisori si un an de munca la Manelon. Imi lipsete atmotsfera de acum cateva luni, de vara trecuta. Parca timpul trecea mai repede si parca imi facea placere sa vin si sa tip la oamenii din popor :)). De-a lungul timpului am legat prietenii sau le-am ''desfacut''. Am invatat multe de la oameni foarte ok...dar si din greselile altora. Inca nu realizez ca timpul trece pe langa noi, la fel si faptele si la fel si ...oamenii. Nu-i nimic. Vin altii.
Imi place ca a venit vara. Iubesc vara. Chiar daca este cald. O suport. Imi place ca mai stau singura in pauza si simt cum vine cate o pala de vant si imi mangaie fata...ma simt ca la malul marii. Astept cu nerabdare sa plec la mare. Ador marea...daca as putea, m-as muta cu totul la malul marii. Vara m-as balacii toata ziua si iarna as sta cu pescarusii .. si le-as da paine.
Mi-ar placea sa locuiesc pe o insula tropicala, ziua sa lucrez undeva pe plaja sau in vreo piata exotica si apoi seara...sa merg sa dansez salsa, cha-cha, tango...:D..si sa beau bauturi cu umbrelute. Mi-ar placea sa ma plimbe cu barca pana in mijlocul oceanului sa inot. Sa tai marea in doua, sa o strabat..sa inot.
Dar gata cu visele...maine ma intorc in aceeasi vagauna..la aceeasi oameni storsi de viata si in aceeasi calatorie cu babele mele muribunde. Sper eu sa raman aceeasi care va intelege si va asculta.
Enjoy the music.

The closest thing to crazy

2009-06-03T13:17:00.000-07:00

Mai am un hop si gata. Mai am un singur demon de infruntat si gata. A fost un an greu. Am tras o linie provizorie asupra acestui an scolar si doua lucruri reies din toata povestea asta: 1. Nu am ambitie si 2.Nu stiu sa pup in cur. Maine sper sa fie ultima zi, altfel innebunesc de tot. Mai am un pas pana la nebunie totala. Acum ma simt ca pe o prapastie in care negociez cu mintea mea.. sa ma arunc?sa nu ma arunc?.. Incerc de cateva zile sa caut un sentiment pe care incep sa il uit: siguranta. Ma uit la El, no vad, ma uit in oglinda, nici acolo nu e, ma uit la cer,noup,nici acolo,ma uit la ai mei,nu, ma uit pe niste poze,neah,prea multe amintiri...ma uit in jurul meu,ghici?...nici acolo...unde e?
Uneori imi pare rau ca m-am indragostit, prea multe sentimente dintr-o data. Imi pare rau ca m-am angajat, prea multe de facut. Imi pare rau ca nu am ajuns la scoala anul asta, prea greu sa ma despart de singurul lucru care imi apartine, somnul. Pentru ca la mine somnul inseamna meditatie. Imi pare rau ca nu mai e,prea multe strigate. Imi pare rau ca m-am mutat,prea multe lasa-te in urma. Imi pare rau....imi pare rau....imi pare rau...
Ma simt sfasiata piece by piece. Ce-i drept, toate metionate mai sus, eu am ales sa le urmez. Eu. Mi-as dori sa vina cineva si sa imi arate raspunsul. Innebunesc. Cad toate ca piesele de la domino, desi tot pare sa stea teapan.
Ajung la scoala,las capul in jos, morala nu intarzie sa apara. Ajung la munca, imi lipesc un zambet pe buze, prea multe intrebari pormo'. Ajung acasa.... acelasi pachet de nervi acumulat in fiecare zi. Ma trezesc a doua zi, guess what?...the same fucking shit.
As putea sa scap de toate astea daca as gasi ceva sau pe cineva destul de curajos sa ma asculte. Sa fie my person. Nu. Nu va ganditi la un iubit. Am deja unu :D. La cineva sau ceva care sa ma tina in balans. Sunt yng dar imi lipseste yang. Sunt ca un foc, dar imi lipseste dusul rece...

Dupa cum spuneam....this is the closest thing to crazy i have ever been.

Happy end

2009-06-02T14:12:00.000-07:00

Vedem un film. Il traim o data cu personajul si asteptam cu sufletul la gura urmatorul pas si speram un happy end. Apoi, ne culcam cu acele imagini si traim filmul pana ne trezim.... la realitate. Cu totii ne dorim sa traim un basm, ca intr-o poveste, un film, o carte. Cu totii am vrea sa ne lasam prada imaginatiei si sa uitam ca inima pompeaza sangele din corp si ne oxigeneaza creierul... am vrea sa lasam ca inima sa preia controlul sentimentelor... si sa traim un happy end.
Dar parca uneori realitatea este mai interesanta, sau nu. Dar dupa o zi naspa cu totii am vrea un happy end... dar totul depinde de noi si cum ni-l facem.
Inainte imi placea sa stau si sa privesc. Pur si simplu sa privesc. Sa ma uit la oameni, sa ii studiez, sa imi inchipui oare ce vor face cand vor ajunge acasa? Ce vor manca? Cu ce aleg sa se persoanlizeze..... Cand vad 2 fresh lovers raman uimita de vraja lor... cand vad un batran simpatic, imi imaginez cat de tare s-a bucurat cand si-a vazut primul nepotel...si multe altele.
Doar privind vezi si partea plina a paharului.... si iti faci un happy end. Iubesc neconditionat si..... chiar daca in schimb nu primesc mereu ceea ce mi-am inchipuit, ma gandesc la toate dovezile nemuritoare de dragoste pe care le-am imprimat in mintea mea si ... uite asa happy end. Mai rad uneori de mine cand ma mai trezesc din melancolie. Ma surprind privind in gol, gandindu-ma la naiba stie mai ce, sau ma mai surprinde altcineva si imi mai da un ghiont.
Cred ca am invatat sa imi explorez mintea.... mintea aia a mea de numai 18 ani... aproape 19 . ;)

Empty head

2009-06-01T13:42:00.000-07:00

Mi-as dori sa fiu o proasta!... Serios. Mi-as dori sa nu mai stiu atatea. As vrea, cand trec pe langa un copil amarat, sa nu imi mai imaginez in ce conditii traieste sau cum il trateaza parintii lui, daca se pot numi asa. Cand vad un cal pe un camp, slab si murdar, mi-as dori nu imi mai imaginez cum este tratat. De fapt, mi-as dori sa nu mai am imaginatie si memorie. Ma ucid. Pot sa creez in mintea mea niste lucruri extraordinare, dar in acelasi timp, niste lucruri oribile.
Cand vad un lucru, o fiinta...orice, mi-as dori sa nu il analizez prin toate partile si sa ma gandesc la atatea lucruri, la cum a fost creat, unde a stat, de ce e asa s.a.m.d . Ma enerveaza. Simt atatea lucruri oribile dar si frumoase numai gandind sau privind. Nu ma cred desteapta pamantului, dar sunt prin natura, facuta in asa fel sa simt si sa am o imaginatie extraordinara uneori, si am avut norocul sa cresc intr-o familie normala, sau poate nu :)..... si poate de aceea sunt mai deschisa. Probabil sunt norocoasa ca sunt mica, vorba vine am 18 ani:), dar mereu am fost cea mai mica, oriunde :)..in grupuri de prieteni, iubiti, loc de munca....la scoala culmea, sunt cea mai mare.Stau si ma gandesc ca am, inca, foarte multe posibilitati, de explorare, de... orice, parca as fi sora lui Benjamin Button.
Este foarte ciudat cum, atunci cand suntem mici, vrem cu ardoare sa fim mari, sa facem lucruri de oameni mari, si cand suntem in propiile maine, vrem inapoi. E ciudat. E asa de simplu sa fi mic, sa faci ce vrei, sa nu ai responsabilitati, target, teze, scoala..... doar o minge si o sclipire.
Asa este viata. Viata. Ce inseamna ea? Ce se ascunde in spatele ei? De ce o avem?.... De ce?.....Pt ce? Sa o dam in depresii?......Sa ne sinucidem din cauza crizei?Pt ca nu ai cu ce sa iti cresti copii? Sa omoram 9 milioane de evrei?..... Sa ne indragostim?Sa uitam sa radem?
Tot ce imi doresc este asa.....cand murim, sa avem in fata noastra un ecran mare mare mare prin care sa vedem TOT. De la inceputuri. Toata istoria noastra si sa ni se raspunda la toate intrebarile si curiozitatile dobandite.... ar fi misto. Si daca asa o sa fie, pt ca dupa ce murim, conform Bibliei aflam tot, mi-as dori sa mor maine. Asa as afla de ce nu mai e Andrei,de ce 9/11,de ce i-a luat atata sa imi zica ca ma iubeste, de ce blog, foamete, de ce strabunicamea o sa plece si parca imi spune ''Voi fi acolo'' de fiecare data cand ma ia in brate, de ce anturaje dubioase.....si un sac intreg de intrebari.
Nu stiu exact ce am vrut sa transmit cu postul asta...dar tot as vrea sa am mintea goala, macar un minut.

Vrei sa iti fac o schema?

2009-05-23T09:49:00.000-07:00

Ieri seara ma chinuiam sa imi pun un videoclip pe blog, sa se inteleaga mesajul mai bine si pt ca... pur si simplu se potrivea cu ce am scris, sau cel putin asa consider eu. Ca sa ies din impas am apelat la Rhadooo si cam 15 min mi-a luat sa pricep de fapt cum se procedeaza... si intr-un final ca inteleg mi-a explicat ca la prosti...
Deci, cei care au probleme de genul acesta, watch below please:

Heaven,must be missing an angel!

2009-05-23T03:28:00.000-07:00

Modul de promovare a omului cu barba alba,Dumnezeu, religia in sine si nu esenta, Biblia, biserica, tinde sa spele creierele multora. De cand te nasti si pana sa ajungi la propia identitate auzi de astfel de elemnte. Esti invatat sa nu faci aia, sa nu zici asta, ca exista cineva acolo Sus si te vede, sa te inchini cand treci pe langa o biserica s.a.m.d.
Personal cred, si probabil simt ca exista ceva suprem, exista CEVA, si nu cred ca ne nastem, traim, murim si atat. Dupa viata trebuie sa existe ceva, este prea banal. Trebuie sa existe ceva prin care sa aflam de unde exista absolut tot ce ne inconjoara si mai ales, de ce existam noi, oamenii si de unde si natura asta umana si infecta uneori.
De-a lungul timpului anumite lucruri ce nu mi le explic mi s-au intamplat.Este pur si simplu ceva ce nu pot sa explic. Sunt sigura ca si voua vi s-a intamplat ceva ce nu puteti explica. Tot ce stiu este faptul ca eu si sora ne simtitm protejate, eu cel putin, ea este prea mica. Cineva, de undeva, cam de 6 ani, mi-a trimis prieteni sau persoane, fara nicio legatura intre ele si cu personalitati complet diferite, care... au avut grija de mine. Poate pare naiv si stupid, dar asa cred si asa simt. Nu am trecut prin toate etapele unei vieti sau maturizarii asa cum ar trebui, am mai sarit cateva trepte. Si de la fiecare persoana am invatat cate ceva, am furat un pic de la fiecare si am bagat la cap.
Dar, nimeni nu iti da instructiuni de utilizare despre viata, trebuie sa treci prin ea si pormo sa iti dai cu parerea. Nu a fost usor si nici nu va fi mai departe. Ce imi pare rau, si cred ca este singurul lucru pe care il regret, probabil, ca aceste persoane vin si pleaca. Iar despartirea este oribila. Cand un prieten pleaca, sufar, apoi intervine o perioada de singuratate, apoi iar apare cineva. :)
E ceva numai al meu, e ceva ce numai eu stiu. Si imi place. Sper ca m-am facut destul de inteleasa.

P.S.: Ms Radu ca mi-ai aratat, ca la prosti ce-i drept, cum sa pune videoclipul!

You go girl.... and never come back

2009-05-22T13:27:00.000-07:00

Sincera sa fiu, a existat o perioada in care m-am invartit printre o groaza de fete pe care eu le numesc pitzipoance. Imi recunosc defectele, fizice si psihice. Nu ma simt mica sau data la o parte de fetele tip ''tocuri inalte, mult gloss, fusta cat palma unei fese, parfum ieftin sau cumparat de la oriflame, parul perfect, unghiile perfecte, mintea nula si pizda mereu rasa (nu se stie niciodata)''.
Stau si ma intreb ce dracu vad unii la ele. Nu inteleg. Daca ash fi barbat poate ash intelege,dar nu sunt. Ele au impresia ca daca le-a dat Dumnezeu mai multa frumusete gata, au dreptul sa primeasca totul pe tava. Imi pare rau pt voi. Asa de greu fac sinapsele neuronilor vostri legatura, incat nu va da-ti seama ca nu sunteti decat niste jucarii sexuale!
Sigur, o femeie trebuie sa fie prin natura ei, femeie. Dar ce este mult, strica. Chiar traiti cu senzatia ca, gentile cat casa poporului sau hainele de firma luate din mall o sa va ajute sa aveti o batranete mai usoara????... Nu va mai suport, nu mai vreau sa va vad, sa va simt.....
Mie sincer, imi place sa ma simt bine in oras, cu o bere (nu alte minuni gen ''Orgasm"), nu ma duc in fiecare zi sa ma coafez, ma fardez asa cum vreau eu, nu cum este trendul, ma imbrac asa cum am chef, nu cu ce mi-ar iesi in proeminenta, imi iubesc parintii pt ceea ce sunt ca oameni, nu pentru bani de bambu, ascult parazitii si ombladon, nu ce numeste romanul ''hit'', tin la prietenii mei pt ceea ce sunt, nu pt ca sunt cool si pt ca trebuie sa ma vada localitatea cu ''X'' ca arata super si are haine faine, citesc C A R T I, nu reviste cu femei anorexice, nu am bani de la tata, muncesc... sunt independenta. Nu imi trebuie Botezatu', if u know what i mean.
Iti plac barbatii cu masini?Banii lor? Nu conteaza cum arata?Imi pare rau, fa ce vrei cu viata ta, dar pe mine te rog sa ma ignori, esti prea ieftina. Asa ca te rog, intoarce-te la origini pitzipoancoo =)))))
Pentru cei ce nu stiu... am crescut prin multe parti.....

memories...of a headache

2009-04-24T14:15:00.000-07:00

Mda... de ceva vreme, in noptile in care nu am putut dormi de durerea de cap ce m-a invaluit brusc si fara avertismente, m-au bantuit amintirile de pe vremea cand eram asa cum imi doresc eu sa fiu. Acum ceva anisori eram o copila, o naiva, descopeream natura umana asa cum o vedem in fiecare zi, experimentam saruturi de tot felul chiar daca stiam unde este inima mea de fapt, fugeam sa ma distrez asa cum numai eu stiu cum, ma intoarceam acasa obosita dar zambind, ma trezeam si o luam de la capat. Imi aduc aminte ca ma certam cu tata ca nu ma lasa libera sa traiesc si sa ma distrez, si imi doream sa vina sfarsitul lumii. Imi aduc aminte cum ii promiteam lui mama ca o sa fiu premianta daca ma lasa sa plec sa ma distrez, si cum ii povesteam de lumea pe care am intalnit-o. Imi aduc aminte ca mergeam la dansuri, iar tata timp de 3 luni de zile nu a stiut nimic, pt ca nu ma lasa pe mine la o asemenea manifestare :). Imi aduc aminte cum o dupa -amiaza intreaga m-a plimbat prin parcul Iore sa ma vrajeasca, imi aduc aminte cate personaje am interpretat si cat de mult ma machiam pt piesele de teatru si cat de mult radeam cu colegii mei si parca nimic nu mai conta. Numai zambetele lor contau, si imi pare bine ca nu am fost o sclifosita, ci baietoasa. Imi aduc aminte cum mergeam la scoala imbracata in emo acelor timpuri si aveam parul scurt scurt =)))....... Imi aduc aminte cum mergeam zilnic la strabunica mea speciala si ma cuibaream in bratele ei, iar ea ma inunda cu saruturi si imi spunea ca ma iubeste si ma alinta boboc de trandafir (bine, si acum o face).

Multe, multe, multe amintiri mi-au readus aminte exact unde m-am pierdut si sper sa imi revina pofta de viata. Doar ca uneori ma demoralizeaza societatea care doreste sa te faca dupa un anume tipar.

Si ce daca numai mie imi place Vama Veche??? (asta pt ca nimeni din cercul meu de prieteni nu agreaza Vama, nici macar iubitului meu=)))) Stiti ceva? I FUCKING LOVE VAMA VECHE!!!!

Nu ma intereaseaza ca sunt diferita. Imi plac cartile vechi sau cu un anumit iz istoric, sau ca sunt o romantica de pe vremea Iluminismului, sau ca imi place cafeaua de mor, sau ''spaghetele de impacare'', sau muzica 70'-90' (rare sunt melodiile de calitate ale anului 2009), sau ca imi plac filmele alb-negru, sau ca mi-as dori sa traiesc in epoca in care inca se purta crinolina si sa fiu ademenita cu un trandafir, si ce daca mi-as dori sa fiu sirena si sa stau in apa toata ziulica?

Poate oi fi nebuna, dar nu ma intereseaza daca nu suntem pe aceesi lungime de unda, conteaza sufletul tau, pe care ar trebui sa il hranesti cu orice te face fericit. Nu?

That's all folks!

ne amestecam...

2009-04-03T13:41:00.000-07:00

Pe parcursul unei vieti, oamenii se intrepatrund, se intalnesc intamplator, isi intalnesc privirile, se lovesc intamplator trecand unul pe langa celalat, se amesteca. Pe parcursul unei vieti oamenii mai si interactioneaza verbal, comunica si vietuiesc impreuna. Este foarte frumos, dar in momentul in care nu comunica incepe un razboi al gesturilor, al opiniilor, divergentelor s.a.m.d
Imi pare rau ca intr-un colectiv, la locul de munca, la scoala, in fata blocului sau oriunde alt undeva exista lucruri care nu se spun dar se vorbesc pe la spate sau la colt sau in soapta si nimeni nu se ridica sa zica ceva sau macar sa aplaneze sau sa isi spuna punctul de vedere. Cel mai rau este cand se ridica unul sa zica, iar restul tace. Imi pare rau sa vad oameni fara coloana vertebrala ci doar cu opinii spuse in soapta. Doar doi oameni mi-au demonsrat acest lucru si au fost mereu corecti fata de mine, m-au criticat dar m-au si laudat. Le multumesc pe aceasta cale.
Azi mi-am dat seama ca mai am multe de invatat. Mi-am dat seama ca trebuie sa tac in unele situatii si sa fiu mai discreta, pt ca pot afecta multa lume, direct sau indirect. Desigur pot vorbi ori de cate ori vreau, pot sa deschid gura oricand, dar cu cap. Saptamana asta nu am facut-o si am avut multe de tras din cauza asta. Imi pare rau ca numai eu vorbesc dar nu am sustinere si ma pierd in detalii sau vorbe fara rost. De acum incolo o sa schimbe acest lucru. O sa fiu mai agera, mai atenta, o sa ma gandesc de trei ori la ce vreau sa spun si no sa mai fac greselile pe care le-am facut acum ceva zile. O sa fie inca o schimbare de maturitate in viata mea, desi au fost prea multe si m-am saturat, m-am saturat sa ma maturizez. E greu sa te maturizezi intr-un mod ''matur'' , pt ca maturi putem fi toti intr-un fel sau altul.
Sper totusi sa ramana aceeasi eu. :)

Intalnire de gradul III

2009-04-02T13:01:00.000-07:00

Azi am plecat de la munca fericita ca plec mai devreme. Imi pun castile in urechi, urc in 32 si ghiciti.. la a 3 a statie urca o matahala de femeie sa imi ceara biletul. Initial aveam un bilet cu 2 calatorii,iar in momentul in care k l-am taxat mi-au aparut 2 cerculete jumatate,initial trebuiau sa fie pe bilet 3 cacaturi de cerculete. Bun. Ii arat biletul si zice ca nu este bun,sa ma legitimez. Ca toata lumea am zis ca nu am nici bani, nici buletin. Intre timp o mai opreste pe una. Aia mai naiva incepuse cu texte prea evidente si previzibile. In momentul in care s-au strans toate 3 imbecile in jurul meu am inceput sa fierb din toate incheieturile din simplul motiv ca mi-au stricat ziua.
Incepuse femeia cu suprataxa,cu amenda de la politie pt ca nu am buletinul la mine si mai nou te invita in judecata in termen de 15 zile. Personal ma gandisem sa dau la Drept si in consecinta am vr sa vad cu ce se mananca si m-am apucat sa citesc codul penal si civil din biblioteca lui tata. Mai departe in frumoasa poveste am inceput sa le zic niste termene complet extraterestre pt ele si s-au prins ca o sa aiba o zi grea daca se complica cu mine. Apogeul maxim al nervilor mei a fost cand vroiam sa cobor la Unirii si nu m-au lasat. S-a pus hipopotamul (fara sa jignesc animalul, fac referire la dimensiune) in fata mea si nu m-a lasat trec.
Sangele a inceput sa imi circule cu repeziciune iar vena din cap a inceput sa imi pulseze. Iar dialogul meu cu doamnele s-a desfasurat astfel:
''- Mai fato,eu sunt in meseria asta de 30 ani.
-Aham, inseamna ca atzi imbatranit, cand iesiti la pensie?
-Platesti suprataxa?
- De ce? Nu avetzi bani de Paste?
-Vad ca ma iei si la misto!
-Intotdeauna!

La un moment dat scap din sechestru cu respectiva fata. Din motive tehnice nu imi mergea telefonul si am rugat-o pe draguta fata sa dau un tel. Pupaza fuge dupa aceea. Matahala imi spune ca de fapt aia a fugit cu nr de tel al iubitului meu si ca o sa ma insele sau ceva de genul. Nu pot sa reproduc ce am zis, pt ca implica organe :D si nu vreau sa detaliez din motive personale. Dupa aceea imensitatea imi rupe biltetul si pleaca intr-un alt tramvai.
In concluzie, nu va mai luatzi frate bilet, mergetzi fara. Nu au ce sa va faca,nu cheama nimeni politia, facetzile de rahat si plecatzi mai departe. Atata incultura si atata prost-gust nu mai suport din partea acestor creaturi. Sincer, imi doream pt o secunda sa reinvie Hitler si sa dea un ordin de executie impotriva acestor greseli ale naturii.
In orice caz ziua mea a fost stricata de aceste femei nespalate in locuri intime si mi-am propus sa ii pandesc si sa ma joc cu nervii lor. :)

Night snack

2009-03-07T15:17:00.000-08:00

Hmmm....ma cam plict....asc o mel si scriu dar nu stiu ce as vrea sa scriu. Mananc o ciocolata. Mi-e dor de un club, hub...ceva, ash vrea sa ma zbengui. Vorba lui Chirila.... ''vreau sa ne amestecam''. Wich reminds me.... me dor de pisi meu (si da imi place sa ii zic pisi da???..e cute). Mi-am dat seama k il iubesc (si mai mult). Azi a venit la mine mirosind a benzina si ulei dar foarte fericit ca shia reparat motorul si asta l-a pus intr-o lumina asa de.... nuj cum sa ii zic. E ca atunci cand el/ea vine la tine ca un copil si iti povesteste ceva, cu un zambet si o fericire radianta. In momentul ala parca vocea lui/ei nu se mai aude si ii vezi numai stralucirea din ochi. E o stare aparte si speciala. :)
E noapte. E 1 noaptea. Iar am stat de vb cu mama late in the night, dal'e noastre, si uite asa ma lua cheful de scris, dar tot nu mi-am dat seama ce vreau sa scriu. E ca faza aia cand te dai jos din pat sa iti iei o gustare din frigider :), ei bine eu ma apucai sa scriu. Si faza tare e ca nu stiu ce vrea creierul meu de la mine in mom asta =))))..... e ca faza de azi cand mi-a zis tata sa ma duc sa iau bors, si eu l-am intrebat: ''Borsul e ala bej nu??'' =))) si cand m-am intoras ma intreaba: ''Ai luat bors bej?''.... cat de funny...
Si cu toate astea va zic noapte buna falks!..mi-am luat gustarica!

Szobi Cseh

2009-03-07T11:30:00.001-08:00

Vi-l prezint pe Szobi Cseh, un actor de film si unul dintre cei mai buni cascadori ai tarii noastre. Personal nu stiu foarte multe despre cariera dansului, dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost un reportaj difuzat in mai multe randuri, la televizor, in care nesilit de nimeni ajuta niste copii cu diferite tipuri de handicap, sa iasa din lumea in care sunt etichetati si marginalizati de catre noi, oamenii, prin sport.
Mi se pare o forma de altruism extrem de sofisticata si de inalta clasa. Deageaba arunca unii in stanga si in dreapta cu banu', zicand ca sunt in scopuri caritabile, cand de fapt cu totii stim unde ajung acei bani. Reportajul in care l-am vazut m-a lasat cu lacrimi in ochi. De ce? Pai in primul rand iubesc copiii, si am ramas marcata si socata de un alt reportaj in care am vazut ce s-a intamplat cu copiii ce erau bolnavi de diverse forme de handicap. Acei copii au fost adevaratele victime ale comunismului, erau trimis in niste ''lagare'' murdare si infecte, in care erau tinuti murdari si nemancati, lasatzi acolo in lumea lor, neintelegand ce se intampla cu ei si mai ales..... de ce?? La un moment dat unul dintre cei care au realizat reportajul, a mangaiat unul dintre copii, rezultatul atingerii a fost ca atunci cand mangai un caine de pe strada si da din coada. M-a marcat si am plans si nu am inteles la randu-mi, de ce?
Revenind la Szobi Cseh trebuie sa spun ca il admir, pt ca reuseste prin sport, sa educe acei copii, care din cate am inteles unii dintre ei sunt ai strazii, reuseste sa ii tina departe de conceptul de strada, de ''smecherii din scara blocului'', si sa ii faca sa iasa din lumea lor si sa se accepte asa cum sunt. Bine, de fapt ei s-au acceptat, unii dintre noi nu acceptam asa ceva in viata noastra de zi cu zi. Este foarte important sportul in viata noastra si este bine sa ne educam in sensul asta inca de mici. Mie personal imi pare rau ca m-am lasat de sport.
Am aflat din reportajul acela ca unii dintre acei copii au invatat sa se lege la siret, sa manance singuri, sa fie colegi, sa se respecte unul pe celalat si mai ales au inteles ca violenta nu este o solutie. Din pacate cei din Parlament nu au inteles acest lucru si din cate am inteles eu, proiectul lui Szobi Cseh nu este finantat de catre Stat sau de catre oricine altcineva. Rusine!
Oricum multe respecte pt acest om si pt valoare lui ca om.

D'ale romanului!

2009-02-22T03:12:00.000-08:00

Eram in tramvaiul 23, ma simteam cu musca pe caciula pt ca nu aveam bilet si fac urat cand vad controlorii. Ei bine la un moment dat toata atentia tramvaiului se focalizeaza , cu rasete si comentarii, asupra unei babe si a unui mos. Baba era suparata foc si para ca mosuletzul a calcat-o pe picior, desi acesta si-a cerut scuze, baba dramatiza ca a omorat-o si ca i-a rupt unghia si piciorul. Mosul a inghitit in sec vreo 2 statii si pana la urma i-a raspuns taios ''- Da mai taci din gura baba nebuna!''
M-am indreptat spre usa sa cobor, si pana sa ajunga tramvaiul in statie 3 femei trecute de menopauza, se consultau de unde se mai primeste mancare gratis. Desigur toate stiau cate o locatie mai aparte dar una m-a lasat masca, cica''-Fata las' ca stiu eu un loc bun, unde se da mancare multa si de calitate.''
''-Unde fata?''
''-Pai la Bellu fata, la cimitir!Iti zic eu,ca acolo se invart numai oameni dastia bogati,ia zi vi si tu cu mine sa stam acolo la poarta sa asteptam?''
''-Nu mai fatooo, ca ma duc acu' sambata la pomana,ce ai,ai inebunit???...Acolo e mancare sigura!''
''-Treaba ta,io ma duc,deabea astept!''

Apoi am coborat si credetzima nu am vrut sa aflu cam pana unde ar fi dus discutia. Si poate acum am aflat una din locatiile babelor pe care le vezi de dimineata cu noaptea in cap pana seara ca se plimba cu bastonul si punga dupa ele.

This are the days of our life's...

2009-02-19T06:32:00.000-08:00

Uneori am senzatia ca traiesc in zilele din trecut,cand eram copii si totul parea perfect, eram nebuni si traiam doar pt distractie iar soarele mereu stralucea. Cred ca viata ma invarteste si ma rasuceste in toate felurile posibile doar ca sa imi arate ca astea sunt zilele pe care le traim si nu putem schimba absolut nimic din ce a fost, poate doar sa invatam. Dar eu gandesc ca lucrurile urate din viata mea au fost atat de putine acum ca am descoperit cateva lucruri adevarate, cand stau, ma uit, meditez si gasesc, ca il iubesc si ca am prieteni.
Nu poti sa intorci timpul, pacat. Mi-as dori sa mai trec o data prin viata mea de pana acum, ca intr-un rollercoster, chiar daca nu are rost sa ma gandesc la lucrurile mai putin frumoase pe care le-am facut, vreau sa ma intind si sa ma las purtata de valurile vietii si sa ajung in adancimea timpului, fara sa ma gandesc la viitor sau ce va fi. Este clar o intrebare pe care degeaba ne-o punem, n-o sa obtinem nici un raspuns.
Oricum, de cateva saptamani viata ma pune intr-una la incercare si ma pune sa imi dau seama ca absolut totul este trecator si ca suntem prea mici si prea naivi ca sa credem ca suntem invicibili sau eterni, poate doar Freddie Mercury :). Cand ma atasez de un om si il accept asa cum este totul pare pt totdeauna, dar nu inteleg de ce trebuie sa nu fie asa, nu inteleg si nici nu ma gandesc sa caut motive. Mi-a dat de gandit un lucru pe care mi l-a zis o prietena recent, ''Lasa, mergi mai departe, esti puternica!''. Oare?.... Atunci de ce atunci cand ne punem piesele in ordine si gata de orice, trebuie sa vina cineva sa ne tina in sah? Ma bucur totusi ca am prieteni care au incredere in mine si ma sustin si ma incurajeaza, asta nu ma mai face sa ma simt asa singura si un suflet-pereche care ma intelege si nu ma judeca.
In fine, imi pare rau ca nu mai e persoana care imi dadea energie zi de zi langa mine, atat, orice s-ar spune, nu ma intereseaza firea omului ci sufletul. Gresesc mereu cand zic ca de data asta nu ma atasez, raman neutra. Imi este frica sa ma atasez, pt ca raman eu dezamgita la final.
Ma bucur totusi ca am reusit sa scriu ceva pe blog, in ultima vreme s-au adunat toate prea repede si prea brusc, si totusi...imi este foarte greu sa exprim in cuvinte ce simt de fapt, sper doar sa ma intelegetzi, atat.

Un pas inapoi...

2009-01-08T12:52:00.000-08:00

Imi pare rau sa aud de la diferite persoane, prin diferite persoane, ca nu multi imi impartasesc ideile, opiniile sau limbajul pe care il folosesc in blogul meu personal. Ofer vizibilitate blogului meu tuturor persoanelor, nu ma ascund, nu imi este teama de ceea ce gandesc. Daca aveti ceva de spus referitor la subiectele pe care ''comentez'' sau la sentimentele pe care mi le expun prin intermediul blogului, va rog sa imi lasati un comment. Nu ma deranjeaza criticile sau lucrurile care nu va convin voua ca le gandesc. Nu va convine, nu mai cititi. Mai bine vedeti-va de treburile voastre, de viata voastra, serios. Nu am nevoie sa imi vizualizati blogul doar pt a barfi sau sa vedetzi daca pun virgula unde trebuie. Daca nu intelegeti conceptul de blog, va rog, mai bine uitati-va la Mircea Radu sau la Mircea Badea...sau Nora pt pizdoasa de maikmea s.a.m.d. Faceti un pas inapoi pt mine si mai ganditi-va o data la ceea ce vreti de fapt.
Si cu urmatoarea idee am incheiat: de ce sa nu inceram sa facem ceva dificil, sa depasim beriere aparent insurmontabile si sa starnim admiratia celor din jur???....ganditi-va in pic la aceasta idee;)

R.I.P

2009-01-08T12:24:00.000-08:00

In prima zi de scoala (5 ian 09) am aflat ca profesorul de teatru, care a adus , odata cu primul pas facut in liceul meu, speranta, o viziune mai larga asupra lucrurilor din jurul nostru si multa pasiune pt teatru, a murit in propiul apartament, singur. A fost gasit dupa 9 sau 10 zile de catre tatal sau, in data de 26.12.08. Cel mai mult ma deranjeaza este faptul ca a facut infarct si s-a tarat pana la telefon sa sune salvarea. Salvarea a venit, a sunat la usa, a vazut ca nu este nimeni si a plecat. Sunt sigura ca puteau sa il resusciteze si sa mai fie printre noi acum. Avea 33 de ani si a lasat o groaza de prieteni in urma, pt ca cei cu care a facut teatru nu se pot numi elevi, ci prieteni. Toti cu care a intrat in contact, de fapt, i-au devenit prieteni.
La noi in scoala exista o traditie frumoasa, in fiecare an se desfasoara festivalul de teatru, unde toti, mai mult sau mai putin talentati, mai mari sau mai mici, isi prezinta o piesa de teatru. In acea zi toata scoala se transforma intr-o scena. Toata lumea se transforma, toata lumea zambeste, este emotionata, este costumata si stau cuminti sa vada urmatoarea piesa sau sa isi urmeze randul pe scena. Este un lucru bun cred eu, pt ca ii mai detaseaza pe unii dintre noi, de probleme, de tv, de calculator, de teze :D, de note s.a.m.d.
Pot spune ca eu personal am trait momente incredibile pe acea scena, momente memorabile si unice. Este frumos, iar Tavi (prof. de teatru) a reusit sa transforme aceasta traditie in si mai bine, in si mai frumos, a reusit sa ne insufle dragostea pt teatru. Dumnezeu sa il odineasca.

asa si asa...

2008-12-28T05:31:00.000-08:00

Sarmale, salate care mai de care , traditionalism, ritualuri inainte de sarbatori, mentalitate de roman inainte si dupa sarbatori, cosuri pline ochi cu de toate si nimic contrar crizei, porci maltratati, miros de vin, bere, cinzano sau cine stie ce mai bea romanul nostru. Cam asa sunt sarbatorile pe la romani. Sa nu mai uit de colindatorii aia care vin sub geam cand iti este lumea mai draga si iti bat cu tobele pana le arunci 1 leu sa plece. Sau de salvarea din fata blocului, venita de urgenta pt ca ai bagat in tine pana nu ai mai putut.
Craciunul meu a fost in familie, a fost relativ ok , doar ca m-am plictisit. Ai mei parinti cu ai lui parinti s-au adunat si am ''incins'' o masa in familie la tara. The next day ne-a apucat pofta de kebab (me, tata, gagicamiu), am cautat si am tot cautat o shaormerie deschisa si cat de cat curata. Intr-un final ajungem in Cora :P. Am mancat o shaorma si am fugit acasa. A fost oarecum comic, parca eram intr-un episod din Saindfeld, numai ca lipsea Constanza. Am ras de oameni,am auncat in babe cu pocnitori din masina, le mai si ceream idu-ul de mess.
Mda, si cam asta a fost. Nimic special sau iesit din comun. A fost ....asa si asa.

put my head back...

2008-12-22T13:37:00.000-08:00

Am mai terminat de citit o carte, i-am zambit unui copil azi si el mi-a zambit inapoi, m-am distrat la petrecere (prietenii stiu de ce :)) desi nu credeam ca o sa o fac. Se apropie Craciunul, si nu stiu de ce, dar nu sunt asa de entuziasmata, nici de venirea anului nou. Simt ca inca mai am niste treburi de rezolvat inaintea lui 2009. Cu scoala sunt cam in panta, ma gandesc sa imi dau demisia, dar parca nu. Tot zic ca o sa reusesc sa nu ma mai enervez din orice, dar nu imi iese. Trebuie sa invat sa fiu mai rabdatoare si mai intelegatoare, altfel cei din jurul meu sa imi dea cate un sut in c*r. De fiecare data inainte de sarbatori sunt mai nervoasa, mai antipatica si urasc ca sunt asa,dar nu stiu de ce.

Atata lume se bucura si zambeste. Eu de ce nu pot? Mi-e teama ca iubitul meu o sa ma paraseasca timp de 6 luni, ma deprima cate absente am, nu mai sunt asa entuziasmata la locul de munca, asa ca mi-as dori sa nu mai vina 2009, ci sa vina mult asteptatul sfarsit al lumii. Nici nu mai stiu ce e in capul meu. Sper sa imi revina mintea la loc....so....wish me luck.

a new begining..

2008-12-07T10:06:00.000-08:00

Ieri seara am vazut-o intr-o emisiune pe Oana Pellea. A povestit multe lucruri din viata ei, aproape ca mi-au dat lacrimile. A vorbit despre viata ei, despre viata parintilor ei si despre cum a reusit sa se mentina pe linia de plutire si cum a atins succesul. Cel mai mult m-a impresionat ce a spus mama ei. A fost rapusa de cancer si a trebuit sa i se taie o mana. Cand a ajuns acasa s-a uitat in oglinda si a spus ''Cam urat'', apoi si-a vazut de lucrurile ei zilnice. Oana a renuntat definitiv la teatru 3 ani de zile, timp in care a stat cu mama ei si au ras in fiecare zi si s-au bucurat una de alta.
Intr-o zi, Oana a regasit-o pe mama ei in fata geamului afisand un zambet larg, sincer si linistit. A intrebat-o de ce zambeste? Ea i-a raspuns ''Gagico, a fost misto''. In tot acest timp mama ei nu a plans, a fost puternica si a profitat de viata. A trait clipa, carpe diem.
Din spusele Oanei am inteles ca trebuie sa fiu pozitiva si fericita, am inteles ca nu trebuie sa ma gandesc ca va o zi in care o sa fac cutare lucru, sau o sa vina o zi in care o sa fiu fericita si voi da la o parte sacul plin de durere si de lucruri negative. Azi voi termina ce am inceput, nu maine, azi voi fi fericita, nu voi lasa fericirea pe maine, azi nu o sa imi mai fie lene, poate ca maine voi primi o veste si nu va mai veni poimaine.
Azi sunt asa cum ma vedeti, cum sunt eu cu adevarat, cum simt ca ar trebui sa fiu si ceea ce ma defineste sa fiu asa. Azi am luat-o de la capat, am inceput sa scriu pe un alt blog (celalalt era foarte stresant :P) , il iubesc si mai mult ca ieri, va respect pt ca sunteti cu mine si pt mine (cei putini care suneti, pt ca multi m-au parasit, good for them), azi sunt mai implinita si mai fericita.
Fiti si voi asa... mai fericiti.

Dependenti...

2008-12-07T08:19:00.000-08:00

Suntem dependenti de tot. Suntem dependenti de metrou, curent, bani, iubire, prieteni, natura, tramvai, tv, tigari, apa, libertate, sentimente, mancare, haine, absorbante :P, muzica... suntem dependenti de absolut tot ce ne inconjoara. Oare de ce? De ce nu putem trai in liniste, de ce nu putem trai goi? Fara sa stam sa ne gandim maine cu ne vom imbraca? De ce fumam stiind ca nu e bine? De ce chinuim animalele doar pt moda? De ce omoram oameni? Semenii nostrii? De ce Irak, McDonald's, Prada, Nike, Nokia, Kent... de ce nu ne putem lipsi de toate astea? Nu inteleg. Privim viata din spatele acestor lucruri care ne fac sa ne stresam, sa facem ulcer, migrene si depresii.
Cum ar fi daca nu ar exista toate astea? Poate am trai ca niste Amish, dar cum am gandi? Am mai avea prejudecati? Fustrari?.... yo mi-as dori sa nu mai existe toate astea si sa fim noi insine prin ce ne caracterizeaza, nu prin lucrurile care ne definesc. Haideti sa fim mai simpli.
La ce ne foloseste noua un tel cu 2 ecrane, fata-verso? La ce ne trebuie o blana de urs, sa ne simtim priviti? Sau ghete din piele de crododil? Ca sa ce?.....

...smile :)

2008-12-07T08:18:00.000-08:00

Mi-am dat seama ca, daca ma straduiesc sa raman senina , daca imi fac timp sa ma prostesc, sa rad, sa fredonez melodiile care imi plac, sa pun pasiune in dans, reusesc sa fac niste schimbari profunde inauntrul meu-sentimente si fapte mai iubitoare si mai pline de consideratie. De aceea este o datorie sa fii fericit. Cand depun efortul sa fac pasii care ma aduc mai aproape de fericire, sunt mult mai in stare sa fac si alti oameni fericiti. Daca treci printr-o perioada proasta, sa nu iti para rau ca esti trist .De cate ori este posibi ,yo zic sa incercam sa vedem parte buna a lucrurilor. Poate crezi ca viata ta decurge din ce in ce mai prost. Opreste-te si fa o evaluare. Vei vedea ca de fapt iti merge destul de bine. Concluzia este ca un zambet nu costa nimic si de ce sa nu zambim????....

fead ure brain...

2008-12-07T08:17:00.001-08:00

Ok, in lipsa de inspiratie, am sa va recomand, daca sunteti interesati desigur, cateva carti destul de bune.... ca sa va mai ''destresati'' . Prima ''Graalul Masluit'' , de un oarecare Wilson :P (nu imi aduc aminte bine numele). E o carte despre un preot si o reporterita care se contrazic dar in final ajung amandoi la concluzia ca nu vor afla niciodata daca Iisus a avut descendeti, desi raman cu senzatia ca au trecut milimetric pe langa raspuns. In spatele crimelor, da sunt si cateva crime (niste preoti morti care au fost insemnati cu stigmate), se descopera a fi chiar mai marii Vaticanului. E o carte destul de contradictorie, dar cu un final destul de patetic din punctul meu de vedere. A doua este ''Sange si Purpura'' de Paul Doherty. E o carte care imbina istoria cu calitatile unei tipe de detectiv. Personajul principal este o tipa care a fost violata, a vazut cum violatorul i-a omorat fratele, si decide sa il caute pana nu mai poate :)). Dar adevarata ei provocare este data de mama lui Constantin cel Mare, caruia i-au fost puse in carca, cateva curve moarte, care se straduieste sa descopere adevaratul criminal. E cam spooki la un mom dat, dar cartea in sine merita citita. The next one e preferata mea. E vorba de ''Povestea unui nebun", de Jhon Katzenbach. E super si asta chiar merita citita. E vb de un tanar de 25 de ani care aude voci ce ii dicteaza adevarata normalitate, care pana la urma este inernat intr-un spital de nebuni. Acolo se produce o crima si impreuna cu un procuror , un alt nebun si doi frati incearca sa desluseasca misterul. Are o intriga aparte, personaje bine descrise si construite, fiecare cu o personalitate aparte si un final care iti lasa de gandit asupra multor treburi care te inconjoara. Ultima care am terminat-o acum o sapt, se num ''Garzile mortii'' de Jhon Sandfor. Am impresia ca e copiata dintr-un film. E vb un senator american ucis in circumstante ciudate (gen....ars si decapitat?) , presa vehiculand ca ar fi vb de Ku Klux Klun. Apare un detectiv schiop care impreuna cu sotia senatorului, incearca sa afle care este de fapt adevarul. Finalul este foarte previzibil, cei doi raman impreuna....how sweet! Daca aveti kef de citit va recomand cu caldura cele 4 carti. Have fun!:)

...and i did it my way!

2008-12-07T08:13:00.000-08:00

...''Pshiatrul perfect'' sunt melodiile acelea in care versurile si vocea ce le reproduc, iti limpezeste mintea si in care te regasesti, fara sa platesti 100 $ pe ora. Cand ascult o melodie imi aduc aminte de momentele mele mai mult sau mai putin fericite. Imi dau seama ca trebuie sa facem ce simtim,ce ne place, ce iubim...spre exemplu yo cand ascult ''New York,New York'', imi vine sa imi pun tocuri, sa ies undeva la un pahar de vin vechi si sa savurez o noapte in oras cu luminile si starea pe care tzio da centrul orasului (chiar daca locuiesti in Bucuresti,daca ai o companie buna treci peste;)). Toti meritam macar o zi din saptamana in care sa uitam de probleme sau alte griji si sa facem exact ce ne taie capu'...o seara la teatru, la terasa, o zi la ski, o zi alaturi de familie, prieteni, iubit/a, catel,pisica..sau doar cu tine, o ceasca de ceai si o carte buna. Toti ne inchidem intr-un cocon si ramanem acolo in speranta ca va veni cineva si ne va elibera. NU! Noi suntem cei care putem sa ne eliberam si sa ne gandim ca viata e scurta si nu merita sa o plangem si sa stam pur si simplu dupa ceva probabil, nu vom avea. Probabil frica de scimbare, de iesire din anonimat sau rutina ne face sa fim deprimati si sa uitam de noi. Trebuie sa radem, sa comunicam, sa ascultam. Sigur sunt zile in care iti vine sa te urci in primul bloc cu 20 de etaje si sa te arunci pt ca seful sau proful sau naiba mai stie cine te-a frecat la melodie si nu mai poti. E greu. Dar in opinia mea, daca gasesti pe cineva cu care sa vorbesti si sa te descarci iti mai trece, dar daca nu ai cu cine atunci...fa-te emo, lumea va intelege:D...In ceea ce ma priveste ma bucur ca am trait viata si am facut ceea ce mi-am dorit, chiar daca am 18 ani, cei mai buni ani ai mei au fost pana atunci, iar acum nu ma mai sperie sau nu ma mai impresioneaza lucrurile asa usor. M-am distrat ,in culmea ironiei, in perioada cand am fost minora, pt ca totul era interzis, tabu si nou.....I just did it my way....So lets pack up lets fly away!:D

Been there, done that

2008-12-07T08:12:00.001-08:00

Cu totii stim marea noastra problema de dimineata. Si nu. Nu este trezitul de dim, nu este imbracatul, sau pieptanatul, sau pur si simplu fustrarea ca nu ai baut un pic de nes sau cafea.... este pur si simplu ....METROUL doamnelor si domnilor. Deci, ne trezim, mergem catre metrou ,incercam sa ne pastram coafura perfecta pt ca trecem printr-un vant puternic ,si tocmai si ocazia de a ne testa noul gel de par. Buun.. ne kinuim sa introducem cartela in aparat, trecem , dar apoi incepem sa ne punem in practica oki de paradator. Cautam o mica crapatura intre multimea de oameni care se indreapta ca niste roboti teleghidatzi catre metrou,poate reusim, poate nu. Intr-un final ajungem in statie si asteptam. Mai nou nu avem de ce sa ne plictisim, pt ca avem mai nou niste ''televizoare suspendate'' inundate cu reclame stupide si horoscopul (mai bine ne puneau niste muzica) .Se face un pic de curent si apare si caleasca noastra. Asteptam sa intre valul de nebuni si incercam sa ne pozitionam catre usa sau macar sa ne ghidam catre o bara... caci de stat jos never never never never... n'ai sa vezi. Bun, aventura deabea incepe si circul se dezlantuie: oameni nespalati, ghionturi, fomei cu genti cat casa isi fac loc pe langa tine ca nesimtitele fara macar sa spuna PARDON!.. in fine... te intreba o baba de vreo 20 mil de ori daca cobori la prima apoi tot tu esti nesimtit ca nu ii faci si mai mult loc sa coboare. Ceea ce nu pot sa inteleg, ce dracu fac babele astea dim la rasaritul zorilor??????... e o enigma! Intr-un final, dupa priviri somnoroase sau urate de catre cel din dreapta pt ca a av senzatia ca te-ai uitat in ziarul lui (yo deobicei citesc o carte, asa ca nu am probleme) .. ajungi in statie si iar, te chinui sa eviti sa fi calcat pe picior, lovit de ceva, sau injurat, sau si mai rau .... buzunarit de micii locuitori ai metroului. Ajungi afara, iei o gura buna de aer poluat si mergi mai departe. Si ii multumesti lui Dumnezeu ca esti inca in viata dupa ce ai iesit din gaura neagra, gata gata sa te inghita in orice moment daca nu esti atent. Stiu ca deja faza cu metroul este fumata de mult. Dar am vr sa va impartasesc ca si eu fac parte din clubul romanilor care merg in fiecare zi cu metroul si va inteleg. So smile, de luni o vei lua de la capat!

Selfish me...

2008-12-07T08:10:00.000-08:00

M-am cam saturat in ultima vreme sa ma comport cu toata lumea cu manusi. Sa am grija sa nu supar pe cineva sau sa nu enervez pe careva prin simplul fapt ca poate tin la unele persoane, si pur si simplu vreau sa le menajez. Cand daca stau bine sa ma gandesc.. asta pt mine nu face nimeni , asa ca de ce ash face si eu??... Mie ce imi iese???... Asa ca de maine totul se va schimba, multa lumea mi-a spus ca pun prea mult suflet in tot ce fac.... ca apoi sa imi dau seama ca sunt de fapt fraera ca ma gandesc sa fie bine pt toata lumea. De maine o sa ma gandesc numai la mine. O sa imi pese numai de mine. M-am saturat. Incep sa cedez si nimeni nu observa. In fata iubitului meu nu las asta sa se vada... pt ca si asa, el cred ca deja a cedat si vreau sa fiu puternica pt el. Pur si simplu de maine nu o sa mai imi pese de voi... Nimeni nu ma cunoaste asa bine observ in ultima vreme, sunt nesimnificativa si o simpla trecatoare pt voi . Nu-i nimic, o sa gasesc alti ''voi'' si totul o sa fie bine. Suntetzi exact ce urac: snobii, prost gustul, cei care simt nevoia sa se laude fara sa fie cazul, prostia, egoismul, lipsa bunului simt si...... nu stau sa fac o lista desi e cam lunga. Va compatimesc dar in acelashi timp mash pisha voi instant..... Se pare ca am invatat ceva nou in ultima vreme... si imi pare bine ca mi-am dat seama din timp si nu mai tarziu.

When life shit's on you...

2008-12-07T08:06:00.002-08:00

Cand vezi ca altul are mai mult ca tine...mai multa dragoste, afectiune, bani, faima, inteligenta, premii, carisma, frumusete.. incepi sa te simti frustrat, desi yo nu ma cred si nu am fost vreodata frustrata ,dar esentialul este ca in momentul ala viata pur si simplu se caca pe tine.. practit iti zice:''I'm not just fucking with you but i'm olso shiting on you!''..e ceva ce te depaseste si te face intradevar sa te simti frustrat ca naiba. Si te mai intrebi de ce dracu mai traiesti?..Cand totul se rezuma la nimic.Traiesc momente urate si mi-e greu sa zic ..frustrante, parca viata a pus pariu ca poate sa ma faca sa ma simt ca naiba, mai ca naiba ca niciodata... parca in fata mea ar fi un hau si m-ar chema si mi-ar spune:''Hai vino!Arunca-te!''...Cand am auzit prima oara ''Alice in tara minunilor'' am zis,hm... parca autorul a descris perfect ce se petrece in mintea mea, dar nu a nimerit-o cu ''....minunilor'', poate ''nimicurilor''. Incercam sa ne gasim un model dupa care sa ghidam, sa nu uitam sfaturile batranilor, sa ne credem invicibili, sa ne facem drum printre pitzipoance cu genti cat dulapu' lui Britney Spears, incat uitam sa ne mai uitam la noi,sa stam in fata oglinzii si sa ne uitam in ochii nostri si sa ne spunem adevarul, singuri, in fata...Ne mintim in fiecare zi ca nu exista caini vagabonzi, cersetori, copii calcati de mertzane ,Bush, Irak, 9/11, bomba atomica, mizerie, violuri, batai, inegalitatea intre oameni...si lista continua, incat uitam esentialul..toate astea exista si in loc sa le confruntam ne ascundem in spatele unuia ca Mircea Badea, care cica spune pe bune si da dreptate in locul nostru, si zicem...mda e smecher,wow are tupeu sa zica tot pe fata Fals!! Este pur si simplu o intruchipare a ratingului si prost gustului de a spune anumite lucruri in mod repetat si obsesiv. Viata ma incearca acum si trebuie sa lupt cu ea ,cu mine....imi lipseste caldura unei imbratisari, unui sarut, unui adevar, unei prietenii, unui trandafir alb.. dar mai ales al sacrificiului. E trist, sunt singura cu gandurile mele mizere...dar asa e cand viata te foloseste pe post de propiul W.C!

iar..

2008-12-07T08:06:00.001-08:00

Fac ce fac si iar ma enervez. Ajung sa cred ca imi place. Ma enerveaza varsta mea. Chiar trebuie sa am 30, 45, 50, 80, 26, de ani ca sa ma ia lumea in serios?? Si sa nu ma mai ia peste picior ca am 18 ani? Hai frate, astea deja sunt conceptii de klasa a 1- a. Da am 18 ani si sunt mandra. Pt k pot sa muncesc sa imi ajut familia, careia ii datorez atatea, sa am banii mei si sa fac ce vrea capu' meu cu ei. Chiar daca sunt putini...putini sunt cei care vor reusi in viata. Aceia care stau si nu fac nimic, care asteapta totul la nas si care cred ca daca stai in scara blocului cu o sticla de bere in mana dreapta si un joint in stanga ,totul o sa mearga de la sine. Ce crezi? Ca daca am 18 nu am minte? Nu am opinii? Cultura? Bun simt?... am cei 7 ani de acasa. Stiu cum se mananca in restaurant...si cum se bea o bere in Laptarie...stiu sa fac diferanta intre culorea verde de cea rosie a semaforului. Spre uimiera celor care nu o fac si mor copii nevinovati pe strada. Stiu cum sa ii vb unui prost si cuiva care il duce cat de cat bila. As putea sa-mi fac rost de un Irinel, dar prefer sa-mi realizez singura viitorul si sa-mi construiec singura o familie si sa imi produc singura banii. Nu am nev de expresii gen ''- Esti prea mica, nu stii!'', ''-Ai doar 18, taci'' ....Cititi dracu o carte, uitati-va in jurul vostru si treziti-va din opiniile astea de 2 lei. Altfel riscati sa ramaneti in propiile voastre ganduri comniste.

Cand altii te manaca te popou

2008-12-07T08:05:00.001-08:00

Intotdeauna am incercat sa ma perfectionez in tot ceea ce credeam ca ma avantajeaza, ma motiveaza si imi place. Dar se pare ca nici acum nu am invatat ca exista invidia si ura fata de celalalt care reuseste si poate mai mult..doar pt ca tu nu ai reusit si incerci sa ii pui bete in roate prin toate mijloacele. Asta pe la spate, pt k nimeni nu are tupeu sa iti zica in fata adevaratele sentimente despre tine, adevaratul motiv pt care te mananca de cur si te face pe la spate. De astfel de educatie si de astfel de fitze, sincer?..m-am saturat. Ajunge o persoana sa zica ceva rau de tine, sau sa inventeze ceva depsre tine si cutia Pandorei se deschide vis-a-vis de tine. Dar daca faci un lucru bun si demn, nimeni nu ridica o parere. Un astfel de comportament nu te va duce decat si mai rau in NIMIC. Vei ramane vesnic in propia mentalitate si in propia prostie. In loc sa iti consumi energia asupra unui lucru care sa te avantajeze si pe tine, sau care iti plac...ti-o consumi asupra mea. Foarte bine! Felicitari! Tu crezi ca pe mine ma influenteaza cumva? Nu! Imi vad de drumul meu si de treaba mea, continuand sa reusesc si mai mult si sa te fac pe tine sa fierbi si mai mult in suc propiu. ;) ...asta e diferenta dintre mine si tine. As putea sa te lovesc, sa-ti trag 2 palme sa-ti revi. Dar nici asta nu meriti, nici macar cel mai mic efort mintal. Sunt prea sus pt tine. Nu ai cum sa ajungi la mine, la mintea mea. Am sa continui sa fiu si mai buna in ceea ce fac. Asa ca pregatestete sa-ti arzi si mai mult nervii. Iti multumesc ca existi, pt ca scoti din mine tot ce este mai bun..ambitia, bunul simt si mai ales...inteligenta. Nu ma cred desteapta, poate asta reiese, dar fata de cei care ma mananca de cur, da ma simt mai desteapta. It fells gooood!!!!

nike...puma..lanturi la gat...suferintze..etc

2008-12-07T08:03:00.002-08:00

De ce cand intram intr-o incapere ne simtim hartuiti de mai multe perechi de ochi? Simplu. Exista populatia feminina care se uita la adidasii tai, marca blugilor tai, machiajul tau, freza ta, daca mergi drept pe tocuri, daca tziai facut unghiile sau..dracu stie la ce se mai uita. Si populatia masculina care desigur, dupa preferinte, se uita mai intai la sanii tai, poponetzul tau, ff rar fac contact vizual, mersul tau ..si.. cam atat.
De ce avem mania sa ne uitam la haina omului??..nu inteleg?..Daca nu are nike-uri in picioare sau alte firme, sau bluza originala din mall baneasa, sau blugi pe care sa fie eticheta de un metru sa se vada clar marca, este mai prost ca tine? Esti tu mai smecher ca el? Care e problema??.. Cu totii avem tendinta sa ne uitam la incaltari si la moaca, daca nu il/o ajuta moaca atunci tre musai sa aiba haine originale originale altfel nu avem ce discuta!... Pff...ma enerveaza genul asta de oameni complexati numai pe tema asta. Sau daca unu a av o duminica mai naspa si a cazut sifonierul pe el dimineata, chiar tre sa ii punem urgent eticheta?.. sa il barfim pe la colturi??.. Da! Din pacate asta e adevarul! Sau daca a av una ispiratia proasta sa isi asorteze blugii cu o pereke de cizme mai ''deocheate'' si pe langa asta si-a dat si cu o tona de parfum, gata....e pitzipoanca. Atunci da, adev e ca esti pitzipoaca!:)) Daca ai bani si iti permiti sa te imbraci din cele mai contemporane case de moda, macar adunatzi bunul gust! Sigur daca iti perimit si vrei calitate, cumpara ce vrei u de unde vrei tu. Bafta ta! Dar genul asta de comportament l-am vazut acum cateva zile fata de unul din prietenii mei. Si m-a enervat si de aia sunt asa revoltata!
Din pacate, in societatea in care traim, haina face pe om, nu calitatea si personalitatea. Pacat, avem numai de perdut!

mai nimic..

2008-12-07T08:03:00.001-08:00

Stau si beau un ceai. Ma gandesc ce sa scriu............... inca ma gandesc ce sa scriu:P.Pai... numai cand ma gandesc ca maine iar tre sa ma trez dimineata sa merg la scoala, sa nu mai fac absente nu de alta, si dupa aia ma duc la munca si dupa aia ajung acasa pe la 10:00 seara... deja depun prea mult efort mental. Imi pare rau ca anul asta nu particip la festivalul de teatru din scoala...cu ai mei nebuni... imi pare rau ca nu am timp de nimic. As vrea ca ziua sa aiba 48 de ore. Asa as avea timp si de teatru, munca, scoala, dans, homework, olimpiada de istorie, sa merg sa vad ''Straini in noapte'' , sa mai vb cu fetele de... chestii de fete, sa alerg in Iore cu cainele la 6 dim (asa ma deconectez yo), sa mai stau cu sormea de vb, sa o mai vizitez pe strabunikamea care ma asteapta in fiecare zi sa ii mai pov ce mai fac si ea sa isi spuna of-ul.. Of cate am de facut. Si parca ieri aveam 8 ani. Unchimiu mai traia si faceam Craciunul cu toata lumea la masa, cu bradul scilipind, toata lumea razand , yo ma bucuram cu sormea de cadourile primite...
Simt ca nu mai am timp de nimic. Mi-ar placea sa stau pe podul din Izvor si sa arunc bucati dintr-un covrig cu tata la pescarusi si sa mai povestim si el sa fie fericit. Mi-ar placea sa mai fac negrese cu mama si sa mai stam la o barfa.. cum faceam inainte. Sa nu mai spun de iubire. Doamne... ash sta cu al meu iubit intr-un sezlong si ne-am giugiuli si am rade de toti si toate....Cer prea mult? Chiar atat de scurta e viata?...Parca maine ma vad batrana cu nepotei deja la scoala si facand gem sau zacusca.. ;;) ... iar al meu batranel la piata cumparand.... mere :))...Pt mine asta inseamna simplitatea si implinirea unei vieti. In rest mai nimic nu se intampla in viata mea. Astept sa le iau pe toate treptat. In rest... toate la fel de obositoare. Kisses!

Stixul si aurolacul!

2008-12-07T08:02:00.001-08:00

Dupa o zi destul de plina, am terminat si yo cu munca... si ca sa fie si mai plina, in timp ce stateam si mancam un stix cu o colega asteptandu-l pe vesnicul 32 iata vine un aurolac. Vroia si el saracu' un stix de la noi fetele... normal l-am refuzat, dar respectivul nespalat a insistat ba chiar a intins mana sa se serveasca din punga. Dupa lupte crancene de a convige boschetarul de Rahova sa isi vada de ale lui, ca sa vezi, trage un scuipici catre punga. Yo, in criza de alernativa, am aruncat punga catre el, colega mea la fel. Noroc ca a venit 32-ul si am sarit in el, iar el a ramas acolo,in statie, ca un aurolac, singur cuc, doar cu insistentele si injuriile destul de piperate.
Am mai avut astfel de expriente pe care am incercat sa le tratez cat de decent posibil, dar nu ai cum sa te abtii. Aceste creaturi ale intunericului si subternului te simt, iti simt frica. Iar tu ca fata, hai sa fim seriosi, ce dracu poti sa ii faci ca sa te aperi??? Asa ca m-am hotarat sa imi iau un spray paralizant. De fapt il am deja, maine tre sa mi-l aduca cineva, pe najpa, ca am auzit ca nu prea se gasesc.
Ca fata nu pot decat sa ignor, dar cand treaba devine fizica chiar nu ai scapare, devine chiar periculos. Mi-as dori ca toti barbatii din lume sa se puna in locul nostru macar o zi. Sa vada si ei ce simte o fata cand simte o mana rece si nespalata si plina de ura pe ea. Nu vreti sa stiti in cuvinte cum ne simtim. Nici nu va dorim. SI de ce oare nu ma mir, suntem in Romania nostra cea de toate zilele.

now...about my feeling's

2008-12-07T08:00:00.000-08:00

Sunt inebunita dupa mare. Imi place la mare. E asa de frumoasa .... m-as balaci in apa tot timpul, pana si iarna..daca n-ar fi frig:P. As lua marea acasa cu mine, mai ales ca la mare mi-am dat seama ca il iubesc pe al meu drag iubit:)... e frumos sa iubesti si este foarte important sa-ti spui asta in fiecare dimineata. Tot ce imi pare rau la el e ca nu intelege ca dansul ramane pasiunea mea. Ca dansul este un mod de exorcizare a trupului, nu este doar o miscare a corpului, prin dans eu simt ca uit de toate necazurile si ca scot toate temerile si grijile din mine si las numai lucrurile bune sa imi patrunda in suflet. Daca i-as spune asa ceva ar rade. Dar nu poti avea totul . Nici macar intr-o relatie. Chiar daca ai sentimentul ca cel de langa tine e perfect. Hai sa fim seriosi, nu poate fi chiar perfect. Yo in general doresc din partea unui barbat maturitate (in luarea unor decizii, fapte..etc, nu va ganditi ca tre sa fie tocilar sau serios..tot timpul:P)...sinceritate (adik...zi dracu ce ai de zis, yo nu pot sa ghicesc in boabe de fasole)... nu tre sa arate foarte bine, sa fie barbatul fatal (dar nici sa ii lipseasca o mana, un picior ,un oki ;;) ).. si sa aiba simtul umorului in exces...in rest nu ma intereseaza... trecutul sau alte kestii de genu' asta... am nev de iubire multa, de atentie continua... si cam atat.. a!... si de cineva cu care pur si simplu sa vorbesc si sa ma trez alaturi de el intr-o duminica vesnica si sa lenevim in fata televizorului toata dupa-amiza, apoi sa ne iubim si apoi doar sa stam.... unul langa celalalt. Atat..... Si stiti ce e misto?? .... ca toate astea le am.

Disappointed

2008-12-07T07:57:00.000-08:00

Sunt dezamagita de persoanele din jurul meu care au senzatia ca daca am tendinta de ma prosti, de a fi amuzanta, de a lasa de la mine, de fi aproape atunci cand au nevoie de mine, de a-i asculta atunci cand au nevoie sa se descarce... au si dreptul de a trece peste mine si de a ma calca in picioare, crezand ca sunt o micuza naiva, care habar nu are ce inseamna viata sau cu ce se mananca. Imi pare rau pt voi. Poate stiu mai multe despre viata decat va puteti imagina voi. Poate voi, nici intr-o viata nu ati afla ce e aia viata. Am trecut prin prea multe ca sa nu inteleg. Poate va intrebati, ce poate sa stie una care deabea a facut 18 ani. Eh, daca nu stiti, voi.. ''prietenii'' mei atunci mai bine data viitoare cand ma mai sunati sa va dati niste buni prieteni mai bine stergeti-ma din agenda telefonica, cum si din viata voastra. Sunt dezamagita, acum am inteles ca ''best friend's'' e doar o kestie inventata ca sa lege prietenii,care mai tarziu sa te dezamageasca. De ce avem tendinta animalica, ca atunci cand vedem ca cineva poate este ... mai mare din punct de vedere intelectual sau mai slab de inger, sau poate mai tare pe dinauntru si mai slab sau firav (fizic) pe dinafara, sa il exterminam, sa il umilim, sa trecem peste el, catalaogandul drept un fraier??.... Simplu, poate el are mai multe ca tine, nu material, ce tie iti lipseste si te simti pur si simplu inferior. Si de aia trebuie tu sa te dai mare si tare. Asta e legea junglei. Daca esti un bun prieten sau indeplinesti conditiile unui bun prieten, asteapta-te sa fi calcat in picioare, vb pe la spate, trecut ca fraier... si multe altele. E foarte adevarata treaba cu ''Tine-ti dusmanii aproape, dar prietenii si mai aproape!'' ;) ... pt voi cei care m-ati dezamagit ... pishamash pe voi!!!! ....

Of the record...

2008-12-07T07:55:00.000-08:00

Cum dracu sa va ia pe toti va mai suportati??!!!??.....Cele mai impertinente sunt desigur...femeile...mai bine zis tzoapele...Banuiesc ca e greu sa ai un singur neuron,sa ai dulapul mai plin ca a lui Michael Jackson si pe langa asta sa ai eticheta de tzoapa de Bucuresti...hai sa fim seriosi..pe bune..nu ai loc de gentile loc cat capu' unei gorile,de tona de parfum,de tocurie cat saracele turnuri gemene,cu unghiile cat crengile si cu mana vanturata spre echilibru....caci e greu sa ai pe un umar o tona de farduri.Imi pare rau pt voi i'm not like u..va urasc..facetzi sexul frumos intradevar sa para slab si sclifosit.Ma enervati!Unde va este puritatea,mandria,fragilitatea,puterea,frumusetea,puterea,instinctul matern,gingasia??....V-ati pierdut pe drum,undeva unde numai voi stiti unde.....Voi barbatii nu scapati!Va ascundeti in spatele faptului ca sunteti barbati si ca aveti toate motivele sa va credeti invicibili,sa ne uitati,sa faceti pe eroi cand nu trebuie...cei care arata mai bine sa facetzi exces de zel sau sa aveti cate una la brat in fiecare zi...ma dezgustati cu totii.Ne pierdem.Cu totii.Inclusiv yo.Mai naspa e cand nu iti intinde nimeni o mana sau nu te mai intreaba nimeni..''Ce mai faci?'',''Cum mai esti?''...urat..esti u pt toti dar nimeni nu e cu tine...asa sunt unele zile..n'ai ce sa le faci!...evenimentele din unele zile m'au facut sa cred ca nu va meritati viata..sunt desigur exceptii dar suntetzi niste cauze pierdute...unii dintre voi.....pt o mine o viata nu e mult..deabea astept sa trec peste ea sa....ma odihnesc...asta daca merit.Voi?...meritati?

Un pas pentru viata... si unul pentru moarte!

2008-12-07T07:41:00.000-08:00

Acum doua zile eram impacata cu Dumnezeu, intelegeam de ce murim si de ce se duc cei carora trebuia sa le mai spunem ceva...o imagine ce mi-a ramas imprimata in cap m-a facut sa nu inteleg de ce El..este asa de egoist si vrea sa ia tot ce a mai ramas pur si inocent in lumea asta. Sunt suparata pe El. Iubesc copii,sper sa am multi intr-o zi si sa ii iubesc in fiecare zi..Acum cateva zile mergeam cu tramvaiul pe care il stim cu totii..32. La un moment dat se opreste, imi intorc privirea pe geam si..o mama isi tinea copilul de mana, se juca cu el, invata sa faca primii pasi din viata lui..am schitat un zambet...la un moment dat se desprinde de ea si fuge catre strada,o straduta relativ mica...inevitabilul s-a produs.Probabil un pui de parlamentar,cu masina lui tasu' facuta din spaga ,il izbeste pe ingerul de nici 2 ani din plin,il arunca pur si simplu cativa metrii mortali...il ocoleste si merge mai departe, se opreste, parcheaza si pur si simplu isi aprinde o tigare foarte persiflat.Mama, disperata, fuge si isi ia pruncul in brate, din el se scurgea viata cat si sangele, lacrimile mele erau mici pe langa cele ale mamei..care se stingea odata cu baietelul deja in Rai probabil...A trebuit sa ma asez, imaginea m-a vanat toata ziua, am plans...m-a marcat, am realizat cat de mici suntem si cat de nepregatiti suntem cand vine sa ne ia Moartea. De fiecare data cand inchid ochi il vad ,o data inocent si plin de viata si deodata..doar o bucata de carne in care sufletul deja plecase. Celor care le-am povestit parca le spusesem o stire din Libertatea,m-am enrvat si mai tare. O imagine ca aceea te face sa nu iti mai doresti nimic....pur si simplu sa pleci si....sa ramai acolo.